Divortul este in primul rand o amputare a egoului si a trecutului.Socul asta este greu de suportat cand nu se pot amortiza pierderea persoanei dragi si pierderea statutului .Emotiile formeaza un cocteil complex care face persoana in cauza de nerecunoscut si la aceasta suferinta se adauga presiunea grijilor materiale , oprobriul public si mentalitatea ca trebuie sa fie ceva in neregula cu cei ce divorteaza.
Femeile cu copii au cele mai mici sanse sa-si refaca viata din cauza prea multelor probleme vazute de catre potentialii parteneri ca fiind de nesurmontat.Si daca sunt femei cuminti pot avea parte de inca o surpriza : de a fi in fruntea listei de concedieri.Caci cui ii pasa de o femeie a nimanui ?Nici barbatii nu sunt scutiti de suferinta si de singuratate chiar daca multi vad divortul la barbati ca pe o noua tinerete.
Recuperarea dupa un divort se face in ani de zile si unele traume raman pentru toata viata.Discutiile pe aceasta tema sunt interminabile si cred ca cele mai bune concluzii se pot trage din cifrele seci ale statisticii :jumatate dintre casatoriile incheiate dupa revolutie s-au terminat printr-un divort.
Suntem intr-o epoca a casatoriilor de scurta durata .Moartea nu mai este punctul terminus al unei casnicii,vom avea tot mai des ocazia sa vedem familii destramate si reasamblate in fel si fel de ipostaze.
La o asemenea problema nu exista o singura solutie si nici nu cred ca exista solutii pe termen scurt.Pentru a schimba ceva trebuie sa o luam de la inceput , sa refacem sistemul educational si economia nationala.
Intr-o tara bolnava o viata de familie implinita la scara intregii natiuni este imposibila.
Nu as vrea sa fie un articol nascut din carti si din sufletul meu.Cei ce au trecut prin asa ceva ne pot impartasi din experienta lor de viata deoarece nu este nimeni imun si niciodata nu putem sti cand se va sfarsi o frumoasa poveste de dragoste.
Si sa nu uitam invatamintele istoriei:toate popoarele care au trecut prin ce trecem noi si nu s-au redresat au avut o moarte urata.