Clorofila se gaseste in special in legumele frunzoase, iar spanacul este ingredientul care are cea mai mare cantitate de clorofila, aproximativ 1%.
Ce e clorofila?
Este un pigment de culoare verde care se gaseste in toate plantele vii si care ajuta in procesul de fotosinteza. Odata extrasa din plante, si in special din spanac, clorofila poate fi folosita in alimentatie ca un puternic colorant natural, insa si pentru afectiuni care tin de sanatatea umana, fiind antioxidanta. Lupta impotriva cancerului, elimina toxinele din organism, stimuleaza producerea de celule rosii, ajuta la vindecarea ranilor, ajuta la circulatia sanguina, etc. De-altfel, daca o sa cautati sau intrebati in farmacii de suplimente pe baza de clorofila, le veti gasi.
Stiati ca sangele uman si clorofila din plante sunt similare ca si structura? La clorofila magneziul este elementul de baza insa, pe cand la sangele uman fierul.
Cum am extras clorofila?
Odata lamurita partea teoretica, as vrea acum sa va povestesc cum am extras eu clorofila la cursul culinar pe care-l fac in Dublin. Spun “eu” fiindca a fost nevoie de un singur om care sa faca asta, si m-am oferit eu – mi se parea culmea sa ratez aceasta sansa .
Am sa-mi cer scuze fiindca nu am poze de la intreg procesul tehnic, ci doar de la final, cand am obtinut o tavita de 35 de grame de clorofila pura din 1,5 kg de frunze de spanac matur (da, NU folositi baby spanac, are un continut de clorofila foarte scazut).
Pasul 1 – incetul cu incetul am introdus frunzele de spanac (bine spalate inainte si scurse) intr-un robot de bucatarie, si le-am”macinat” pana cand am obtinut un piureu zemos/cremos. Cam de 20-25 de minute am avut nevoie pentru acest proces, dureaza ceva pana se toaca toate frunzele si se obtine un piureu zemos, acum insa depinde si de calitatea robotului de bucatarie folosit.
Pasul 2 – am introdus toata cantitatea de piureu de spanac proaspat in doua straturi de tifon, am strans la capat si am obtinut astfel o “minge” din tifon plina cu acest piureu. Apoi, strangand cu mainile, am stors, pur si simplu intr-un vas zeama. Cam 30-35 de minute mi-au ajuns pentru acest proces, nu e foarte usor, trebuie sa fii atent sa nu se rupa tifonul (iei totul de la inceput ), plus ca incep sa te doara mainile. La final se arunca ceea ce ramane in tifon.
Pasul 3 – zeama obtinuta am pus-o intr-o oala, pe foc, si am avut grija ca temperatura din interior sa nu depaseasca 65-67 de grade Celsius. E foarte important acest aspect, altfel procesul devine foarte greoi. Ei bine, in momentul in care zeama are 65-67 de grade Celsius, clorofila se separa si urca la suprafata, sub forma de mici “insulite”. Acestea trebuie culese apoi cu o strecuratoare fina si puse pe un pat de gheata, pe un strat dublu de tifon iar, pentru prezervare. Practic, se asterne un pat de cuburi de gheata iar clorofila se asaza peste cuburi.
Cand ati separata astfel toata clorofila de zeama din vas, atunci incepeti sa adunati clorofila de pe gheata si sa o puneti in vasul/borcanul/tavita unde doriti sa o pastrati. Eu am folosit un palet knife (cutitul rotund la capat, cel de torturi si prajituri) pentru a culege clorofila de pe cuburile de gheata, dar si de stratul de tifon, unde a mai alunecat.
Am gustat clorofila pura: practic NU poate fi mancata asa, pur si simplu, are un gust extrem de intens de spanac, foarte amarui, foarte concentrat.
Cam asta e procesul tehnic, care cere ceva atentie, insa nu e foarte dificil. Si odata clorofila obtinuta, faceti ce doriti cu ea, inclusiv sa vopsiti ouale de Paste in 2012 .
.
