Nu stii nicicand unde poti ajunge,unde pasii te vor purta ,cand esti mic visezi frumos la toate si te gandesti cu inocenta ca viata e atat de roz.Si totusi cand incepi sa lasi in urma anii copilariei incepi sa intelegi cu adevarat ce inseamna viata.
Asa am patit si eu si nici nu stiu cum au fugit anii pe langa mine ,parca mai ieri stateam langa bunicii mei si incepeam sa cladesc incet ,piatra cu piatra''temelia'' propiei vieti.
Bunicii oameni simpli care au facut din viata mea ceva minunat de frumos ,mi-au daruit cei sapte ani de acasa si m-au invatat sa privesc mereu partea frumoasa a vietii.M-au invatat atat de multe si mi-au daruit din simplitatea lor.
Chiar daca uneori nu i-am inteles, acum imi dau seama ca aveau intodeauna dreptate si prin felul lor de a ma indruma ma ajutau mereu.Acum inteleg frumusetea si simplitatea acelor zile in care in sufletul meu incepea sa nastea o comoara.O carte a amintirilor pe care cu nostalgie o rascolesc si tanjesc adese ori spre acele clipe.Mi-e dor de tot ce inseamna viata la tara ,mi-e dor de scumpii mei bunici si din pacate de 6 ani bunicul meu nu mai este langa mine..si dorul e si mai mare pentru ca nu-mi ramane decat sa rascolesc in cartea mea si ma bucur de cele mai frumoase amintiri.
Datorita acestor oameni minunati astazi sunt si eu o fata simpla si mandra ca m-am nascut si am crescut in acele locuri de vis pe care nicicand nu le v-oi da uitari .Chiar daca la randul meu sunt mama stiu ca ai mei pitici nu vor avea aceea copilarie de care eu m-am putut bucura dar le voi povesti mereu cu mandrie.Voi pastra mereu in suflet comoara mea pretioasa care imi va da curaj si putere sa merg mai departe iar atunci cand mi-e dor ,cu nostalgie voi rasfoi cate o pagina din ea.
Urmatoarele versuri nu imi apartin dar eu ma regasesc 100% si cred ,ca si voi :) :
''Copil fiind, mi-aduc aminte,
Cum la bunicii de la ţară
Am învăţat să fiu cuminte,
Să nu-mi fac neamul de ocară.
Bunica mea m-a învăţat
Să cred în bunul Dumnezeu.
Eu nici acum nu am uitat
Cum mă alinta bunicul meu.
M-au învăţat ce este viaţa,
Cum să muncesc, cum să trăiesc.
M-au învăţat cum dimineaţa,
În zori de zi să mă trezesc.
Nici de la joc nu m-au oprit.
Am alergat şi am zburdat.
Iar când am fost prea obosit,
O carte-n mână ei mi-au dat.
Frumoasă e copilăria
Petrecută la bunici.
Împarţi toată bucuria,
Cu cei mari şi cu cei mici.
Ce n-as da să se repete
Viaţa noastră de copii.
Rămânem doar cu regrete
Şi trăim din amintiri!''
Dumnezeu sa aibe grija de cei dragi voua si sa va bucurati cat mai mult de oamenii frumosii din viata voastra .