Totul a inceput acum 5 ani, cand mi-am cunoscut viitorul/actualul sot:)... vroiam la munte, dar nu pe eterna si mult prea fitoasa Valea Prahovei, eram satula... si atunci sotul imi spune 'te duc in Apuseni, in varf de munte, in Tara Motilor! '... zis si facut... isi suna amicul de acolo, la care mai fusese in trecut, ii spune ca venim, si plecam... dupa un drum de circa 8 ore (ajungeam in Grecia in timpul asta, dar asta e Romanika, pacat ca nu sunt emoticoane, era potrivit unul care se da cu capul de zid!! ) pe inserat, ajungem in Sohodol, la Cabana Lihoc... nu am vazut mare lucru in jur, prea luminat nu era satucul, insa am urcat cu masina niste pante abrupte, de am crezut ca ma lasa inima... asa mi-am dat seama ca eram in varf de deal:) Pentru ca drumul e lung pana acolo, din Bucuresti, musai trebuie sa stai cel putin 3-4 nopti ca sa intelegi ceva... mai putin, dupa parerea mea, nu merita...
Dimineata, cand ne-am trezit, am iesit imediat in curte... ce am vazut in jur, mi-a taiat respiratia... un loc atat de frumos, mai rar... cabana era intr-adevar in varf de deal, vecinii nu erau foarte aproape, ne simteam de parca eram stapanii dealului, intimitate, iar casuta era ca-n povesti, casuta bunicilor, ideal!!Primavara arata senzational, pliiin de flori de munte, iarba deasa cat vezi cu ochii. Aerul era atat de curat si mirosul de roua ma ametea, eu, bucuresteanca, fara bunici la tara, parca eram pe alta lume acolo!
Mai departe, nu stiu de unde sa apuc povestirea, caci am atat de multe sa va povestesc... mai ales ca de atunci, am mers in fiecare an, anul trecut de 2 ori chiar, ultima oara cu baietelul nostru de an si cateva luni...
Am fost cazati de cele mai multe ori la Lihoc in Sohodol, pentru ca asta ne-am dorit, natura... acolo, se inchiriaza toata cabana, si nu este nimeni sa aiba grija de tine, te gospodaresti singur, vii aprovizionat, si ai tot ce-ti trebuie, ca acasa, cat sa-ti faci mancare, dus etc... Te duci ca la casa de vacanta:)
A doua locatie unde am stat este Casa Padurarului, tot a lui Cristi, in Scarisoara, pe malul Ariesului... aici gasesti conditii de pensiune, este constructie noua de 3-4 ani, foarte curat si dragut, camere cu baie, living cu tv, bucatarie, gazda va prepara masa la cerere, ne-am simtit foarte bine si aici.
Hai sa va spun ce se poate face in zona: prima data cand am fost, ne-am lasat pe mana amicului Cristi, sa ne plimbe, sa ne arate zona, dar mai ales, sa ne duca in pesteri ce nu-s usor accesibile (pasiunea sotului si a lui Cristi), datile urmatoare am inceput sa ne mai descurcam si singuri:) Cristi face tot felul de super excursii prin zona, are si un IMS decapotabil,ATV, sa vezi senzatii tari prin padure cu el:)) iarna, sanie trasa de cai lipiteni
O alta locatie de vis este Cabana Runc, in varf de munte, la Runc, aproape de Horea, izolat, destul de greu accesibil, traseul de jos din Scarisoara pana la Runc dureaza cateva ore, dar e foarte fain! Acolo, socrii lui Cristi iti prepara o masa moteasca, cu branza framantata, mamaliguta, jumari,ciulama de hribi, lapte proaspat sau ce se mai gaseste prin gospodaria lor, de-ti lasa gura apa. Am mancat cea mai buna dulceata de afine cu merisoare din viata mea, m-am imprietenit cu caii lipitani, supeerbi, am vazut vulpea la 10 metri de mine, prin padure, iar apoi am dormit neintorsi toata noaptea, dupa aerul aceala tare, de sus... e de poveste locul!
Am mers in Cetatile Ponorului, cu Cristi drept ghid, unde am dat de zapada, era un sfarsit de octombrie... nu eram foarte bine echipati, asa ca m-am udat rau, am inghetat,m-am enervat, traseul in conditiile alea meteo era foarte dificil, sa nu mai zic ca am plecat dimineata si ne-am intors seara, ne-a invartit omul ala pe-acolo de numa... am zis ca nu mai ies de acolo, in schimb baietii erau in extaz... dar una peste alta, a meritat sa vad Cetatile, impresionant peisaj acolo sus!
Dar nu sfatuiesc pe nimeni sa faca ce am facut noi, sa mearga in Cetati doar vara, ca sa nu-si strice cheful de drumetie...
Apoi, pesterile: eu nu am intrat in toate, din lipsa de... curaj:)) dar sotul si gasca au vazut pana acum cateva pesteri spectaculoase, dupa cum vedeti in poze: Darninii, Zgurasti, Hoanca Apei, Scarisoara, Vartop (ghetarul si pestera), Coiba mare si Coiba mica le-am vazut de-afara, caci era zapada si prea frig, Poarta lui Ionele, si ar mai fi...
Formatiunile din pesteri sunt impresionante, salile imense, lacurile subterane au o apa limpede, mai dai si peste colonii de lilieci... imi povestea sotul ce senzatie a incercat cand s-a tarat printr-o vagauna strampta cat corpul lui, si dupa cativa metri a iesit intr-o sala imensa, i s-au taiat picioarele:)
Am mai fost intr-o drumetie(pe jos, 'pantofarii' urcau cu jeepurile sau cu ce masini puteau, insa si le faceau praf pana sus, e drum de munte, neasfaltat) la Ghetarul Scarisoara, interesant, s-a mai scris despre el, nu reiau... dar atata imbulzeala, lipsa de organizare, lume necivilizata... ce sa mai zic... am nimerit prost, in weekend...
Un alt loc ce mi-a rams in suflet - Casa de Piatra, in drum spre Vartop... este un satuc unde am gasit cei mai frumosi clopotei/ghiocei, aproape ireali, ii veti vedea in poze!
Am mai fost sa vizitam cariera de marmura de langa Sohodol, am fost si la Poiana Sohodolului, unde este o superba manastire ce statea sa cada, abia dupa 1989 s-a reusit renovarea sa, iar mai tarziu, prin donatia facuta de Nicolae Furdui Iancu si familia sa (nascut in Sohodol), s-au mai ridicat niste troite de marmura. De aici, cu ajutorul patintelui de la manastire, am primit aceeptul de a vizita ferma de capre a artisului Furdui Iancu, ce se afla undeva in zona. Este ceva de nedescris acolo, cum artistul a pastrat o parte din vechea casa moteasca a bunicilor, a restaurat-o, si a transformat-o in muzeu!
Ferma este aparata de 2 caini husky, foarte bine dresati, care stiu sa se joace cand e cazul, dar stiu sa-si apere si teritoriul foarte aprig cand e cazul! Responsabilul fermei, un om foarte deschis si amabil, ne-a aratat ferma, ne-a povestit, ne-a invitat la o cana cu lapte de capra, proaspat, si i-a facut cadou baietelului meu o bucata mare de cas de capra, deliciossss!
Acum, mergem in Apuseni cel putin o data pe an, revenim mereu cu mare drag si dor...
Nu pot decat sa va recomand cu mana pe inima Apusenii, fabuloasa tara Motilor!
Oana.. nu rata si pozele de la articolul despre Portugalia
