Postat de portiadelumina in Bucataras hai hui pe 12 Ian 2013 | 2279 vizualizari
Citind mi-au dat lacrimile! ............ Fara cuvinte
Mulţumesc frumos Denisa. O zi bună şi caldă să ai la casa ta
Trist!
Buna dimineata!
Eu daca mi s-ar intampla ceva, nu stiu daca as putea sa lupt.....n-as vrea sa vad suferinta pe chipurile celor dragi, asa ca m-as ruga pentru iertare
Buna dimineata Parinte!A ne duce crucea nu este intotdeauna usor,dar numai cel ce o duce cu demnitate pana la finalv-a fi biruitor.Dumneze nu ne da mai mult decat putem duce si El este acolo cu noi cand ne este mai greu ridica greutatea crucii ca sa putem parcurge acest drum intortochiat de multe ori VIATA.
Bunicul din partea mamei mele si-a pierdut vederea la varsta de76 de ani si a trait pana la 82 de ani ,ingrijit fiind de bunicuta mea draga .Ultimii3 ani de viata nu mai putea sa se ridice din pat iar ea l-a ingrijit ca pe un copil fara sa se planga macar odata.Mai mergeau si copii si noi nepotii ,dar fiecare cu greutatile lui iar greul ramanea tot al ei.Eu ziceam de multe ori;vai buni ce greu e bunu cum il ridici singura?...ea zicea ...ma ajuta Dumnezeu si pot;,e i era un batbat inalt si solid iar bunicuta o mana de femeie.Asa ca si eu am avut un exemplu viu de modul in care trebuie sa ne ducem crucea.Si cred ca iubirea ne da aripi si zburam in orice situatie grea a vietii...unde dragoste nu e nimic nu e ,vorba poetului.Sa ne ajute Dumnezeu sa ne ducem crucea fiecare fara sa cartim pentru ca ne-o meritam si e pe masura noastra , eu sant ferm convinsa de asta...Vai ce m-am lungit .
prea trist pentru prima ora . Dar frumos scris si ii admir pe acei oameni . Zi faina sa ai Padre
Buna dimineata ! Imi este cunoscut acest tablou, il traiesc si eu prin parintii mei si stiu ce inseamna !
Neaţa bună Meri Poate că e trist, dar e şi plin de viaţă totodată, de experienţă serioasă de viaţă bazată pe iubire adevărată.
Şi apoi tu zici acum că n-ai avea putere. Nici nu ştii ce putere poate da iubirea jertfelnică celor ce ştiu să o trăiască.
Opostare mai veselă am avut ieri, pe aceea ai sărit-o
Delia, ai scis mult pentru că ai venit cu un exemplu de viaţă la fel de frumos. De aia am spus că puterea şi exuberanţa tinereţii pălesc cu trecerea timpului, se schimbă în sentimente de suflet ce sudează mai puternic (aşa ar trebui) ceea ce s-a legat în tinereţe.
Neaţa bună
Timi, poate nu e trist, poate e plin de speranţă. Ştiu, noi cei tineri, cei sănătoşi, vedem viaţa prin alte prisme. La un moment dat însă, independent de voinţa noastră apar examene de viaţă pe care unii le trec nu cu puterea ci cu voinţa, cu dragostea.
Neaţa bună
Neaţa bună Ela Cei ce ştiu, cum spui şi tu, pot spune şi celorlalţi, pot spune că se poate, că nu e imposibil.
Mulţumesc frumos Buni
Iar îmi joacă ochii în lacrimi....şi nu, nu îl văd trist deloc...lacrimile mele vin din alte motive...
E tot ce pot spune...
Nu e trist Gaby, nicidecum. Despre restul nu comentez, tu simţi şi ştii mai bine.
Neaţa bună
Trecand peste tristetea povestii, lectia de viata pe care ne-o ofera acei oameni este de retinut. Asta cred eu ca inseamna iubire adevarata! Sa le dea Dumnezeu putere tuturor celor aflati in situatii de genul asta.. pentru ca nu-i usor sa vezi suferinta celor dragi.. lasand la o parte eforul fizic sau financiar.. si aici vb dintr-o experienta de familie..
Mulţumesc Simo pentru comentariu şi pentru gândul tău bun îndreptat către cei aflaţi în astfel de situaţii.
Neaţa bună
Nu este trist, este viata, si o spun ca unul cara am trecut exact prin asa ceva! O zi buna Padre!
Zi bună să fie şi la tine Vladimir Sunt convins că experienţa ta de viaţă, cum deseori am zis, este mult mai bogată ca a multor bucătăraşii, pentru că, fireşte, anii şi clipele trecute impun acest lucru.
nu ai cum sa nu plangi cand citesti acest articol merita admirati acesti oameni,este o lectie de viata pentru cei tineri, in asta consta o iubire adevarata sa fi langa cel drag la bine si la rau
Eu văd aceste lucruri "pe viu" Monica, prin casele prin care intru ori sunt chemat. Şi mereu primesc lecţii frumoase de viaţă de la cei pe care-i cunosc ori păstoresc.
Mulţumesc frumos
o poveste foarte emotionanta,dar din pacate din ce in ce mai rar se gasesc astfel de cazuri(mai ales intre cei tineri)daca este iubire totul ti se pare mai unsor in viata
Mulţumesc Lau E o poveste de viaţă, una din multele poveşti de viaţă care se desfăşoară lângă noi.
Cand exista iubire adevarata asa trebuia sa procedam, sa il ajutam pe cel drag noua pana in ultima clipa, sa-l ajutam sa traiasca chiar si o zi in plus...Dar din pacate rar mai sunt cei care se dedica trup si suflet celui iubit, parintilor, fratilor....
"Identificarea prin traire" se intampla atat de rar,dar cand se intampla,e sublim.
In viata suntem pusi mereu in situatii neasteptate ori prea mult asteptate,uneori reusim sa le gestionam,alteori dam gres.
Uneori povara de a nu fi stiut ce sa faci la vremea respectiva apasa destul de greu.
Dintre toate cele,casnicia e un lucru extrem de delicat,fiecare in parte fiind unica,fiecare isi traieste propria poveste.
Multi reusesc,multi dau gres.
Ironic e ca,uneori chiar de stii cum sa remediezi,te dai batut.
Ajungi sa NU-ti mai pese,te simti ranita precum caprioara.Nu prea mai conteaza.