Am avut de umblat în ultima vreme şi am umblat şi noaptea. Circulaţia pe timp de noapte e mai dificilă pentru unii, e reconfortantă pentru alţii, imposibilă pentru unii, distractivă pentru alţii. Una peste alta pentru mine e ceva normal. Conduc şi gata. Numai că este o problemă. Pe de o parte nu vezi nimic în dreapta şi-n stânga şi e rău că nu vezi pe unde treci, şi nu îţi rămân ca amintiri decât umbre negre, pe de alta parte e bine că nu vezi nimic, pentru că de multe ori nu ai ce să vezi, sau mai rău, e posibil să vezi numai lucruri rele. Nici nu ştii cum să o mai dai.
Şi uite aşa, danga-danga în timpul mersului apar problemele. Unele cauzate de cei din trafic, altele datorate gândurilor, dar ele având acelaşi numitor: lumina.
De multe ori m-am întrebat de ce omul a căutat să-l imite pe Dumnezeu făcând lucrurile anapoda. Dumnezeu te creează într-un fel unic, curat, clar, tu te schimbi vopsindu-te, siliconându-te, ajustând sau punând ici acolo câte un lucru în dorinţa de perfecţionare, rezultatul fiind pe moment satisfăcător, devenind ulterior jalnic.
Dar să trec mai departe. Omul, la început a avut lumină doar de la Dumnezeu. Apoi a făcut paşi mici lucrând cu lumină naturală, focul de exemplu, fără nici o problemă. În ultimul secol, cel ce era Lumina lumii, Hristos, a devenit bagatelizat şi înlocuit de lumini artificiale, stridente, orbitoare. Becuri de sute de waţi, halogen, osram, cool blue, night breacker, diadem, xenon, care mai de care mai strălucitoare şi mai orbitoare. Ele luminează puternic, şi din păcate cei ce conduc tot nu văd bine, provocând accidente fie din neatenţia lor, bazându-se pe lumina farurilor, fie că îi orbesc pe cei ce vin din sens opus.
Orbirea aduce întunericul, pe întuneric omul nu percepe cele înconjurătoare, e străin de cele care-l împresoară.
Aşa e şi pe lumea cealaltă, dacă în viaţă nu l-ai avut pe Dumnezeu care este Lumină, dincolo nu vei avea decât întuneric, vei fi în imposibilitatea de a vedea ceva, cu atât mai mult împărăţia cerurilor.
Ce e şi mai trist că de multe ori oamenii se bucură de luminile false, de petarde şi focuri de artificii costisitoare, ei nu percep lumina care vine din interior, ei nu percep lumina care vine de la Dumnezeu, ei sunt orbi cu ochii deschisi, orbiţi de mândria şi bogăţia strălucitoare a celor lumeşti.
Aş vrea să spun în încheiere că la Paşti, când preotul spune "veniţi să luaţi lumină", lumea se înghesuie să aprindă lumânarea şi să plece acasă la gratare. Adevărata lumină o primeşte cel care rămâne la slujbă, cel care-L primeşte pe Cel ce este Lumina lumii, pe Hristos, cel ce ştie să păstreze lumina un an de zile. Cine nu poate face asta este predispus orbirii.
