Blat de bezea si nuca, crema de unt si lamaie combinate intr-un mod minunat... iata descrierea acestei prajituri deosebite si delicioase din cartea Principesei Margareta...
Se bat bine la mixer( spuma) 5 albusuri cu 200 gr zahar iar la sfarsit se incorporeaza 150 gr nuca macinata. Se unge cu unt tava mare de aragaz se tapeteaza cu foaie de copt( pergament) si se toarna compozitia, se niveleaza in forma tavii si se coace foaia la 180 grade pentru 50 de minute scrie in carte. Eu nu am reusit sa ating acest timp, mai mult de 40 de minute nu am putut lasa foaia. Nu stiu poate ca tine de puterea fiecarui cuptor...poate...la a doua foaie am zis totusi hai sa incerc sa o las mai mult daca asa se precizeaza in carte insa am riscat...la limita am lasat foaia 45 de minute...extrem de mult inca putin si se ardea...Asa ca am avut o foaie buna si una putin de tot mai bine rumenita. Deci nu va sfatuiesc sa faceti ca la carte, ci asa cum va permite cuptorul. Cand simtiti ca miroase deja puternic a nuca prajita urmariti prajitura minut cu minut.
Se prepara intre timp si a doua foaie si se procedeaza pentru copt in acelasi mod( cu atentie).
Crema:
Avem timp sa ne ocupam de crema imediat ce am pus prima foaie la copt.
Intr-un vas de marime medie( eu am preparat in zepter la bain-marie, la foc mic) se amesteca zaharul, faina, galbenusurile cu laptele sarea si vanilia si se amesteca continuu pana la obtinerea unei creme densa, tare si omogena. Se da la o parte vasul de pe foc si se lasa bine la racit. Eu am mutat crema in alt vas si am racit-o la frigider.
Intr-un bol ( de fapt vasul de mixer) am pus untul si l-am frecat spuma apoi l-am amestecat cu coaja si zeama celor doua lamai.
In aceasta compozitie de unt am adaugat crema de vanilie lingura cu lingura tot la mixer.
Am intins crema intre cele doua blaturi racite perfect si am dat la rece pentru 24 de ore...ha ha haaa...sa nu ma credeti pe cuvant ca am rezistat, am taiat-o fix de dimiiii la cafeluta...o facusem seara, insa trebuie sa recunosc ca dupa cele 24 de ore era muuult mai buna...de fapt era perfecta!
Poate ca nu-i cea mai frumoasa fotografie... insa e una dintre cele mai delicioase praji pe care le-am papat vreodata!