Galaktoboureko...pfff... Complicat? Deloc! O sa vedeti... ;-)

Sa va spun si ce am facut cu toate astea... Am pus la fiert laptele cu grisul, un praf de sare si coaja de la o lamaie. Am luat la bataie cele 7 galbenusuri de ou cu 7 linguri de zahar, pana s-au omogenizat bine si au inceput sa se lumineze la fata. :-) Intre timp am mai amestecat, dar mai cu mila, in grisul cu lapte, pentru a nu se forma cocoloase. Cand sa infierbantat, l-am luat de pe foc, si l-am turnat putin cate putin peste galbenusuri,  amestecand incontinuu pentru a nu se taia toata compozitia. Apoi am pus tot acest amestec pe ochiul mic al aragazului si am continuat fierberea, amestecand incet, incet cu o lingura de lemn pana cand a ajuns la consistenta potrivita. Trebuie sa aiba consistenta de gris cu lapte, pe care o stie toata lumea. Inainte de a opri focul, am adaugat o fiola cu esenta de vanilie si una cu esenta de lamaie, am amestecat totul pentru ultima oara si gata...

Am lasat oala deoparte, am aprins cuptorul pentru a fi incins bine cand vine vremea sa introduc placinta in el si am inceput sa ma misc ceva mai repede ca sa nu se intareasca compozitia. Am uns o tava cu pereti inalti cu ulei, apoi am dublat-o cu hartie de copt. Am dat din nou cu o pelicula de ulei si am desfacut foile de placinta. Am luat doua dintre ele si le-am pus pe fundul tavii. Am uns din nou cu ulei (asa cum se face la baclavale) si am mai pus o foaie pe care am avut grija sa o las cu o margine in afara tavii. Iar ulei si inca o foaie de placinta in partea opusa a tavii... Am facut acelasi lucru pentru fiecare latura a tavii de copt apoi am turnat compozitia care astepta cuminte pe aragaz... Am acoperit-o cu marginile de aluat ramase in afara tavii, am uns din nou cu ulei si am acoperit apoi cu restul foilor, alternandu-le si pe acestea, aluat, ulei aluat... In mod normal as fi uns totul cu unt topit, dar v-am spus mai devreme ca nu aveam suficient in casa asa ca am preferat sa-l folosesc la sfarsit. O sa vedeti.

 Cu un cutit cu lama ingusta si foarte bine ascutit am crestat placinta mai intai in patrate aproximativ egale, iar apoi pe diagonale, formand niste triunghiuri. Am topit untul si l-am turnat peste fiecare crestatura, dupa care am spus "Doamne ajuta" :-) si am bagat tava in cuptorul incins.

A durat aproximativ 40-45 de minute pana cand placinta s-a rumenit usor la fata si a devenit asa mandra de felul cum arata, incat nu-si mai incapea in piele...

Am scos-o afara si am lasat-o sa se racoreasca putin, timp in care am facut un sirop din doua cani de zahar, doua cani de apa, zeama de la o lamaie nu prea mare si am mai adaugat si trei feliute de lamaie pentru un plus de aroma. Am lasat sa se insiropeze pret de vre-un ceas- doua, apoi m-am grabit sa tai un coltisor ca sa-l pot expune... Poate ca ar fi fost mai bine sa o las ceva mai mult timp sa se aseze dar de...n-am avut rabdare...si mai venise si Oana intre timp, asa ca asta a fost!

 Dupa cum vedeti, desi are o denumire de mai mai sa te bage in sperieti, este o placinta usor de facut si cat se poate de nevinovata... :-) Daca va place, puteti sa o incercati si o sa va convingeti de ceea ce spun.

Trebuie sa va atrag atentia in schimb ca este un desert...desert!!! Adica este destul de dulce, ( si eu nu am folosit 800 de grame de zahar pentru sirop,asa cum am vazut intr-una din versiunile existente), iar daca nu va intelegeti prea bine cu zaharul...mai bine nu incercati...