De Craciun se agata la usa crengute de visc ...Traditia vine din Nord. Legenda spune ca Balder, invincibilul zeu al vikingilor, a putut fi doborit doar cu o sageata facuta din visc. Maica sa, Frigga, l-a plins, iar lacrimile sale au incremenit pe crengutele viscului, formind bobitele viscului. Zeita a dragostei, Frigga a decis atunci ca viscul sa nu mai fie niciodata folosit ca arma, ci numai ca unealta a iubirii.
De aici s-a nascut frumosul obicei ade a schimba saruturi sib crengute de visc atirnate in casa.
Se mai zice ca, de Craciun, o tinara ce sta sub vasc nu poate refuza sa fie sarutata. Acest sarut poate insemna o dragoste profunda, o prietenie vesnica sau bunavointa. Se crede ca daca o fata ramanea nesarutata, nu se poate astepta sa se casatoreasca in anul urmator.