Cand mergi intr-un loc, si daca dupa ce te intorci, ramai cu amintiri profunde, inseamna ca trebuie sa mai mergi si a doua oara. Va mai fi o a doua oara…. Au mai fost destinatii de unde am venit incantata. Slanic Moldova era un loc unde nu am mers niciodata si pe care am dorit sa-l vad. De ceva timp...
Si s-a infaptuit.
Am pornit la drum 43 de oameni, cei mai multi copii. De fapt, in mod deosebit pentru ei am organizat plecarea. Un traseu frumos, peisajele se perindau unul dupa altul, care mai de care mai frumoase. Stiam cate ceva despre traseu, o parte l-am mai parcurs, dar nu pot sa nu judec fiecare portiune de traseu si din alt punct de vedere, al profului de geografie.
M-am bucurat de bucuria copiilor. Ma bucur de bucuria lor…ma bucur cand imi cer sa mai mergem intr-o excursie, cred, sper, ca le-a fost bine. A fost excursia a trei generatii… Popasuri multe spre statiune, drum cu serpentine, copii cu diferite stari. Unul din locurile in care am poposit mai mult a fost localitatea Oituz, de unde am luat paine cu cartof- 7 lei si kurtos. Cat am stat, copiii au remarcat ceva: de ce oamenii aceia nu vorbesc limba romana. Le-am explicat, au inteles, mergem mai departe. Casele, satele de la noi din localitate pana la destinatie sunt tot atatea idei, obiceiuri, traditii, istorii….se schimba atat de natural si de firesc.
Intr-o ora de dupa amiaza ajungem la locul de cazare. O pensiune foarte primitoare si cu oameni deosebiti. Casa Donna Byanca, daca ajungeti la ea, nu o ocoliti…...Lasam bagaje, ne tragem sufletul si plecam sa hoinarim. Si sa tot fi hoinarit in asa frumos loc. Pe mine m-a incantat statiunea…plina de flori, curata, cu oameni linistiti. Pe drum am vazut o impunatoare Biserica catolica….copiii au fost surprinsi de marimea statuetelor, de interiorul cladirii, dar mai ales de mesajul,, Dumnezeu te cauta, dar nu la telefon…inchideti telefoanele” . Am prins pana in gura serii sa vedem Parcul Izvoarelor, nu in intregime, ce-i drept, deosebit de frumos..la fiecare izvor exista explicatiile de rigoare. Si cum stiam ca mai era ceva foarte frumos macar de vazut, doar ca nu am avut timp sa-l si parcurgem, Traseul celor 300 de scari, care mergea sus in munte de unde se vad foarte bine izvoarele Slanicului. Am urcat 10 trepte din 300, marcand bucuria ca exista asa ceva. In centrul statiunii un parc mare, frumos amenajat, foarte curat si o bisericuta ortodoxa, un loc de promenada pentru toate varstele.
Drumul de intoarcere, mai lin, ne-a oferit mai multe popasuri: Salina de la Tg. Ocna care adaposteste si o biserica. M-am bucurat sa vad ca merg oamenii la salina, desi sunt constienta ca multi merg pentru anumite nevoi…este deosebita….Apoi, Muzeul Satului Vrancean – sectia de etnografie, din crangurile Petresti, la 5 km de Focsani, un loc de odihna binemeritat. Intrarea la acest muzeu este un leu. Atat. Am ramas fara cuvinte cand am auzit….un leu. I-am fi facut donatie, dar ni s-au dat tot atatea tichete de intrare cati oameni eram acolo…Intreband localnicii despre acest loc, ne spuneau,, nu-i nimic acolo, bateti drumul degeaba”. Cred ca fiecare localnic ar trebui sa spuna un cuvant frumos despre acel loc, chiar merita vazut, pastrat si dezvoltat. Dupa popasul destinat mesei de la Focsani, pana la Buzau ne-a insotit o ploaie torentiala, numai buna pentru somnorosi.
In prag de seara, conform zicalei,, calatorului ii sta bine cu drumul”, am intrat si pana la Vulcanii noroiosi. Ploaia, insa, nu ne-a lasat sa patrundem in incinta rezervatiei…..vorba domului de la intrare,, daca 40 de insi intra pe noroiul asta, acolooo” si avea dreptate. Un loc vazut de la distanta, mi-a dat impresia ca ma uit la un Etna de noroi. Cata minunatie trebuie sa fie pe pamantul asta? Intoarecerea la Buzau ne prins pe la opt seara, seara poposea repede, oboseala si mai repede ( copiii au fost ca liliecii noaptea:D) asa ca am tinut drumul spre casa in liniste, ascultand doar muzica din autocar. Din cand in cand, dupa o portie de somn, se mai fredona cate un refren….
Ma voi intoarce la Slanic Moldova.
PS. ..si am un obicei, dupa fiecare excursie spun ,, e ultima”…..dar mereu ma gandesc la o alta.