E 9 dimineata. Deschid ochii nu pentru ca am dormit destul, ci pentru ca simt miros de pita. De cand ma stiu, sambata dimineata la buni ma trezesc cu miros de cuptor ars si pita aburinda. Ma grabesc, buni e treaza de la 5, bineinteles ca nu a lasat-o inima sa-mi fure somnul asa devreme, desi i-am spus ca vreau sa o ajut. Cobor si o gasesc flosind (facand diferite treburi prin curte), cum spune ea. Pita trebuie scoasa la 10. Pana atunci nu ma gandesc decat la gustul dotzului de paine, cu coaja groasa si crocanta si miez atat de moale... Nicio paine, absolut niciuna, nu se compara cu pita lu' buni. Nu stiu cati mai au ocazia sa asiste la pregatirea painii in ziua de azi, asa ca am zis sa impartasesc taina tuturor. De cand am mai crescut, buni m-a lasat sa o ajut (adica mi-am pus eu alarma la 5 ca altfel sigur nu ma trezea :P) si sa framant si eu. Nici pe mosu nu il lasa, zice ca nu o framanta bine :)) Primul meu cuptor de paine (facut in vara) a iesit destul de bine, doar ca a masurat mosu gresit faina si au iesit niste monstrii uriasi de aluat :))
********************
Sa faci paine la Gura-Riului (jud. Sibiu) e musai. Se stie, o gospodina face paine o data pe saptamana, de obicei sambata. Inaine, cand familiile aveau si 9-10 membri, painea se ducea intr-o clipita, faceau femeile paine si o data la 3 zile.
Vecinele care sunt prietene bune, cand fac paine, isi duc una alteia cate o jumatate sau o paine intreaga (ocazie buna pentru comparatii intre pite si cat de bine stapanesc mestesugul :) ).
De asemenea, cand ai oaspeti, cea mai potrivita e painea de casa, vazuta mult superioara celei cumparate. Iar cand ciurdarul vine sa ii dai merindea lunara, ai grija, ar putea stramba din nas daca vede paine feliata de la magazin. La camp, munca e grea, efortul e mare; daca-i dai lui mosu o felie buna de paine de casa la masa de amiaza sigur ii astamperi foamea, pe cand cea de cumparat i se pare o gluma. Si la un parastas, cat de nepotrivit poate sa arate o paine infoliata langa vin si colaci pe masa preotului.
********************
Iata istoria pitei de la buni (cu ajutor de la mosu & io :) ):
E vara calda si dulce, vineri dupa-masa. Ca de obicei, buni e cu treaba ba prin curte, ba prin bucataria de vara.
In anotimpul cald, casa mare e mai mult goala, nimeni nu are timp sa stea inauntru, muncile campului sunt multe si cand se termina una, incepe alta: n-ai terminat bine cu sapatul cartofilor ca trebuie sa cosesti fanul. Ai terminat cu fanul? Vezi ca mai ai de sapat cartofii de cateva ori ca e palamida peste tot. Gata sapa? Ce mai astepti, a crescut iar iarba, numai buna de otava, nu o lasa sa imbatraneasca. Gata si cu otava? Vezi ca incepe secerisul... Si sa nu uitam ca si prin curte si gradina sunt o gramada de facut, iar vacile si porcul in fiecare zi trebuie ingrijite. Rareori mai prinde mosu jurnalul de la 5 sau 7, de obicei se multumeste daca intra in casa la 9 seara.
- Ioane, e jumate la 7 (18.30), pune-mi odata faina in troaca; vine vaca si se face noapte pana termini, zise buni.
O cupa mare de 2kg foloseste mosu sa masoare faina pentru o paine. O cerne cu sita direct in troaca. De fiecare data cand buni face paine isi tine cam 1kg de aluat in frigider pentru maiaua urmatoare. Scoate punga de aluat din frigider si amesteca il amesteca bine cu 12,5g drojdie muiata in apa calduta. In troaca, face o gaura in faina si pune acolo maiaua, presara faina si acopera cu o patura.
- Gata, acuma o las sa dospeasca pana maine dimineata, apoi face o cruce deasupra si merge in casa.
Dimineata la 5, fara cocos, fara alarma, buni se trezeste. Isi spune rugaciunile de dimineata si coboara in bucataria de vara unde, la caldura, maiaua a crescut. Isi pregateste apa multa intr-o oala, sa aiba mereu calduta. Presara peste faina 1 pumn de sare si adauga cate putina apa, framanta tragand din faina din jurul aluatului dospit, pana cand toata faina a fost inclusa in aluat. Framantatul dureaza, la varsta ei, cam o ora si jumatate. Aluatul e greu, trebuie intors bine pe toate partile, sa nu ramana faina pe dedesubt. Cand eu am framantat prima data, am facut besici la articulatiile degetelor, pentru ca trebuie sa framanti cu pumnii. Si uite asa, buni a tot impaturat si framantat la el aluat pana s-a facut ora 7. Face paine de peste 50 de ani, apa e masurata din ochi pana cand ii place consistenta aluatului.
Apoi presara iar putina faina si acopera cu patura. Pana dospeste, trebuie ars cuptorul. Daca nu e ars destul de bine, painea nu e buna. Un cuptor ars bine e negru tot pe dinauntru.
- Ioana, is gata lemnele pentru cuptor. Ii dau drumu' la foc, zice mosu.
Si face mosu un foc ca-n povesti din lemne de brad. M-am uitat ca vrajita in cuptor si am vazut cum peretii rosiatici de caramida se innegresc tot mai tare de jos spre tavanul cuptorului. Pe horn, fumul se inalta si vesteste: "Oana lu' Purcaretu face pita."
Dupa o ora, troaca mai ca da afara. Aluatul a crescut asa de frumos! Buni incepe sa ia cate o bucata mare de aluat cu mainile infainate, o modeleaza sa fie cat mai rotunda si o aseaza pe o bancuta acoperita cu o fata de masa mare. 9 cupe de faina, 9 paini. Cateodata face painea in forme rotunde mari, cam ca cele de tort, dar buni spune ca nu e asa buna ca fara forme.
- Ioane, hai sa bagam pita! striga buni. Adu becu' si lopata de lemn.
Mosu atarna deasupra cuptorului becul, deschide usa si sprijina pe un scaun o lopata de lemn plata cu coada lunga de vreo 2 metri. Buni ia cate o paine, o aseaza pe lopata, iar mosu ii da drumul cu grija in cuptor, pe vatra arsa. Si tot asa cu toate cele 9 paini.
Dupa doua ore, painea e gata. Eu pun troaca curata pe picioare in curte, mosu scoate cate o paine cu lopata si mi-o aduce. Are o coaja groasa cenusiu-arsa si abia pot tine degetele pe ea, asa arde. Dar imi place atat de mult sa bat painea. Iau batatorul si incep sa sparg coaja. Apoi o rad cu razatoarea speciala sa iau urmele de coaja care nu cad cu batatorul. Buni m-a invatat sa nu o bat nebuneste :) Din cojile ramase facem pesmet si cafei din coji de pita, care cu lapte si zahar e mai bun ca orice cacao sau cafea!
Cele 9 paini trec in troaca dupa ce am ales pesmetul si cojile si am curatat-o; buni le acopera cu un nylon si cu o patura.
Mai tarziu vin copiii bunicii dupa paine. Cand sa aleaga buni painea cea mai frumoasa, hopa! Lipseste un dotz de la una! :D
********************
* La noi la tara se spune ca fata ce mananca mereu colt de paine o sa fie placuta de soacra.
da, n-o sa mai prea fie bunici ca ai nostri, din pacate 
nu mai face nimeni paine, rar si la tara acum... Cocorazi 
numai bine, ai grija de tine si nu lasa timpul sa stearga amintirile frumoase!
Nici nu mai stiu cate randuri de pisici am hranit de vreo doi ani incoace, de cand s-a urcat primul pe geam la bucatarie, Floricel! Am inceput sa ii indragim atat de mult! 
