A fost odată ca niciodată că dacă n-ar fi, nici nu s-ar povesti. Cam aşa încep mai toate poveştile şi sincer sunt nevoit să vă spun că tare mi-au mai plăcut poveştile când eram mai mic. Timpul a cam trecut şi farmecul lor de atunci s-a transformat în încercarea de a descoperi în ele mesajul pe care autorul, inspirat din înţelepciunea populară, a încercat să-l transmită peste generaţii.
Bunăoară Neghiniţă. Un pezevenchi de copil cât un bob de neghină, apărut de niciunde în casa unor bătrâni ajunge să coordoneze gândurile celor pe care îi vizita prin urechi încât aceştia, oameni cu minte mai coaptă ca a unor prunci, cad în ispita vorbelor năstruşnicului personaj din povestea lui Barbu Delavrancea.
Citind azi această poveste, imediat m-am dus cu gândul la Scriptură, să văd dacă e vreun corespondent al poveştii pe acolo. Şi am găsit să ştiţi, am găsit ceva care să se potrivească. Numai că dintru început vreau să vă răpesc mintea la altceva. Cum vi s-ar părea ori cum vi s-ar putea dacă aţi cunoaşte gândurile celor din jur sau dacă alţii v-ar cunoaşte gândurile? Nu cred că e aşa de simplu de răspuns la această întrebare gândind că la ora aceasta cea mai de temut armă este mintea omului, căci cine va putea coordona mintea semenilor şi va reuşi să influenţeze gândurile oamenilor multe războaie va câştiga. Şi chiar merg mai departe cu afirmaţia şi îndrăznesc să spun că dacă noi oamenii ne-am cunoaşte gândurile, mari probleme am avea, deoarece din complezenţă, de ruşine, din experienţă, deşi gândim despre cineva un lucru, nu-l mărturisim, ci printr-o minciună politicoasă facem faţă diferitelor situaţii stânjenitoare datorate gândurilor ce ne gâdilă urechea prin şoaptele lui Neghiniţă sau Nichipercea, Aghiuţă sau alt diavol care se ocupă cu pierderea de suflete.
Vă daţi seama ce ar însemna să ştii ce gândeşte vecinul, colegul, prietenul sau duşmanul despre tine? Ce gândesc oamenii cu adevărat? Ar fi război total. În Scriptură vedem cum Mântuitorul, care ştie gândurile tuturor oamenilor i-a întrebat pe cârcotaşii vremii: „de ce gândiţi aşa”? El ştie tot şi judecata noastră se va face şi pentru fapte şi pentru gânduri. Inima noastră se tulbură şi mintea noastră se răzvrăteşte din cauza faptului că ascultăm mereu vocea înşelătoare a ucigaşului de suflete, a pierzătorului de Dumnezeu, pentru că ascultăm de cel care a ispitit chiar pe Împăratul slavei, pe Hristos, pe muntele Carantaniei.
Neghiniţă a clacat în urechea împăratului. A fost prins şi spânzurat spre a fi lăsat în fundul unei fântâni drept pedeapsă pentru faptele sale. Închei prin a vă readuce aminte de cuvintele lui Hristos „ cine are urechi de auzit, să audă”. Să dea Cel de sus să auziţi toate cele bune şi de folos sufletului, neplecând urechea la clevetirea diavolească care vă strică prieteniile cu oamenii şi cu Dumnezeu.
Într-adevăr, avem mereu lângă noi atât pe îngerul bun cât şi pe cel rău. Când am scris postarea m-am gândit la acest lucru, mai ales că le vorbisem şi copiilor la şcoală despre acest lucru. 
