Seria despre lumea ceaiului continuă astăzi cu ceaiul negru despre care se știe destul de puțin în țările fără tradiție în consumul de ceai, așa cum este România.
Ceaiul negru poate fi fie ceai orthodox (imagine 1.), despre care am mai vorbit, fie CTC (imagine 2.), el fiind un ceai complet veștejit și complet fermentat în ambele variante. Pentru acest tip de ceai, se folosește mai ales Camellia Sinensis (arborele de ceai) var. Assamica pentru că are frunzele mai mari și ceva mai rigide decât Camellia Sinensis var. Sinensis.
La nivelul acestui ceai se întâlnesc foarte multe confuzii începând cu cele legate de nume.
În tările asiatice, ceaiul negru se numește de fapt roșu, denumind mai degrabă culoarea infuziei și nu a frunzelor așa cum se întâmplă în țările extraasiatice. Pentru japonezi și chinezi, ceaiul negru denumește ceaiurile postfermentate și nu pe cele fermentate complet.
În tările occidentale, ceaiul roșu se referă mai mult la rooibos (tisane din Africa de Sud), așadar nu la ceai.
În plus, foarte multe persoane sunt reticente la acest tip de ceai datorită conținutului ridicat de cofeină, însă ceaiul negru, arată unele studii, conține chiar de opt ori mai puțină cofeină decât cafeaua. De asemenea, s-a demonstrat că acesta scade tensiunea arterială și ajută la irigarea optimă a creierului.
Ceaiul negru ortodox este cel care trece printr-un proces standard de prelucrare şi ale cărui frunze arată precum cele din prima imagine.
CTC (Crush- Tear- Curl) denumeşte o altă tehnică de prelucrare şi care se traduce prin Zdrobit- Sfâşiat- Rulat. În urma acestui proces, ceaiul arată mai degrabă granulat decât loose.
Aceste tipuri de prelucrări influenţează şi gustul infuziei. Am observat că ceaiurile precum English Breakfast sau Irish Breakfast (ceaiuri ortodoxe foarte bogate în tanin) sunt mult mai dure decât Assam BPS TYP „Typhoo” (ceai CTC) care are note mai delicate, feminine. Observaţia mi-a fost confirmată de toți cei care au comparat cele două tipuri de ceai.
Dacă ceaiul verde se consumă cât mai proaspăt, ceaiul negru poate fi consumat într-o perioadă de câțiva ani, fără să-și piardă proprietățile. Din acest motiv, dar şi pentru că ceaiul verde nu era cunoscut, acest ceai a ajuns primul în țările occidentale. Comprimat în „cărămizi”, acesta putea fi transportat fără prea multe riscuri.
Ceaiul negru este şi acum foarte popular în ţări precum Anglia sau Franţa unde se bea ca ceai de după amiază sau la micul dejun.
English Breakfast, un ceai negru dur şi care se consumă cu mult zahăr şi puţin lapte, este potrivit, aşa cum îi spune şi numele, dimineaţa.
Pe lângă English Breakfast, întâlnim şi Irish Breakfast, care este de fapt un mix din mai multe ceaiuri negre printre care Assam ,Ceylon sau China.
Ceaiul englezesc de la ora 5 constă, de fapt, într-un mix de ceaiuri negru foarte tari, care poate fi o combinație între Assam şi Kenyan la care se adaugă Ceylon. Pentru acest tip de ceai se folosesc două lingurițe pentru fiecare ceașcă și încă două „pentru ceainic” în care se adaugă lapte rece, fapt considerat o greşeală de cei mai mulţi cunoscători de ceai pentru că lapte rece răceşte ceaiul, iar ceaiul negru se bea cât mai fierbinte.
Un alt ceai foarte popular în Regatul Unit este ceaiul negru cu ulei de bergamotă, aşa-numitul „Earl Gray”. În acest ceai aromatizat se mai pot adăuga flori de iasomie, ceai foarte potrivit pentru după-amiază sau chiar seara, sau petale de albăstrele care oferă ceaiului un aspect aparte, dar şi un gust deosebit. În general, în acest ceai se adaugă o felie de lămâie care nu se stoarce.
Pentru ceaiul cu scorțișoară, atât de popular în Franța se folosește, de exemplu, ceaiul granulat (CTC) în care se adaugă batoane de scorțișoară și zahăr.
Același ceai poate fi folosit la Masala Chai, un ceai foarte parfumat din zona Indiei care conține scorțișoară, cardamom, cuișoare, piper și nucșoară și care se consumă foarte dulce și fierbinte.
Pentru infuzarea ceaiului negru se folosește mai ales vesela din ceramică pentru că păstrează foarte bine căldura. Se folosesc, în general, două lingurițe de ceai la 250 de ml de apă. Temperatura variază între 90 și 100 de grade în funcție de tipul de ceai, la fel ca timpul de infuzare care poate fi între 2-3 minute și 5 minute.
Unul dintre dezavantajele ceaiul negru este că acesta nu se poate infuza de mai multe ori, excepție făcând cele post-fermentate.
Și pentru că ne aflăm în luna sărbătorilor de iarnă, vă aduc mai aproape un ceai negru aromatizat numit Winter Dream și care conține flori de albăstrele și migdale perfect pentru serile friguroase (imagine 1).
Vă mulțumesc pentru minutele acordate și vă aștept și data viitoare cu noi informații despre ceai!
