Dintre produsele de patiserie create de patisierii francezi mă voi mai opri doar la această prăjitură, care în ultimul timp a apărut și la noi, odată cu forma în care se face. Dar foarte puțini știu cum se numește și care este originea ei...
Ei bine, originea ei este totuși poloneză. În Polonia, prin secolele XVI-XVII, de Paști, se făcea acest gen de prăjitură rotundă, ca o coroană, garnisită cu fructe uscate și aromatizată cu lămâie. Ea se numea „babka”, ceea ce în poloneză înseamnă „babă, femeie în vârstă”.
Legenda spune că prin secolul al XVIII-lea, când fostul rege al Poloniei, Stanislas Leszczynski a plecat în exil în Franța, stabilindu-se, ca duce de Lorraine în Nancy, la castelul Lunéville a primit într-o zi o brioșă „babka” din țara sa natală, numai că era uscată, pentru că drumul ei spre Franța durase cam mult timp. Nemulțumit de starea prăjiturii, fostul regele Stanislas a cerut bucătarului său să remedieze cumva problema. Iar Nicolas Stohrer (cum se numea acesta) a avut o idee genială de împrospătare a „babkăi”: a stropit prăjitura cu vin de Malaga, a aromatizat-o cu șofran, a adăugat cremă de patiserie și stafide din Corint. Ducele de Lorraine a fost încântat de rezultat și cum citea atunci „1001 de nopți”, a decis să denumească prăjitura, „Ali Baba”, iar peste ani, numele ei s-a mai scurtat, devenind pur și simplu „Baba”, sau „Baba cu rom”.
Nicolas Stohrer, patisierul care a ameliorat „babka” poloneză și a făcut posibilă apariția unei prăjituri mai de soi, a însoțit-o în 1725 la Versailles pe Maria, soția regelui Ludovic al XV-lea și fiica ducelui de Lorraine, fostul său stăpân. În 1730 el a părăsit curtea regală de la Versailles, s-a instalat la Paris și s-a lansat în afaceri, deschizând propria cofetărie, pe strada Montorgueil, la numărul 51, acolo unde se află și în zilele noastre. Mai mult chiar, Nicolas Stohrer a mai adus o îmbunătățire prăjiturii sale și a îmbibat-o cu rom, ceea ce i-a adus celebritatea. De aici i se trage și numele...
În Italia, în special la Napoli, prăjitura este foarte apreciată, îmbibată cu rom, sau cu limoncello.
„Baba cu rom” a fost și o sursă de inspirație pentru... savarină, creată în 1844 de către frații Julien, dar aluatul de bază, același ca la „babka”, era stropit cu apă de trandafiri, absint (pelin), sau vișinată.
Astăzi, “Baba cu rom” este o prăjitură din ce în ce mai sofisticată, ornată cu frișcă, bomboane, ciocolată și fructe, constituind deliciul iubitorilor de dulciuri.
Pentru redactarea acestui articol am consultat următoarea sursă de pe internet: www.bonjourdumonde.com
Pentru o rețetă ușoară de „Babă cu rom”, consultați acest link (este și rețeta video): https://www.atelierdeschefs.fr/fr/cours-en-ligne/729-la-patisserie-le-baba-au-rhum.php
Am preluat imagini ilustrative pentru „Babă cu rom” de pe: www.google.com
Ma bucur ca va place! la mine in casa, painea calda nu rezista 
))
