Nu s-au grabit in viata lor, dar transpira si cand altii dardie inclestati. Doamna Gasca a avut tot timpul grija de ei. I-a incheiat la sireturi, le-a facut freza pana tarziu, i-a indopat dumicandu-le mancarea. Cei care au indraznit sa le atinga freza buna de lipit cu muci, au fost pusi pe fuga cu falfait amenintator de aripi si cu tipete isterice.
Nu s-au remarcat niciodata in viata lor nici in sensul bun dar nici in sensul rau al cuvantului. La scoala, dirigintele, cu gandul la cadoul de 8 martie, i-au privit duios, i-au mangaiat si i-au alintat decretand "- e cuminte !", in lipsa de alte argumente.
Vesnic prezenta, Doamna Gasca le-a netezit drumul spre cele mai bune scoli, le-a facut rost de servicii si ei, ascultatori din fire, i-au urmat sfatul :"-tu sa fii cuminte, ca are mama grija de tine!" Si a avut. Le-a cumparat si mobilat locuri de cubarit, le-a gasit gasculite numai bune de maritat.
In ograda unde isi fac veacul se remarca prin scrumierele pline ochi si asortate cu pahare de cafea goale. Celelalte oratanii nu indraznesc sa ii critice deoarece cocosii, dupa ce i-au calcat pe coada si au vazut ca nici nu sasaie, i-au luat sub aripa lor sustinandu-i si promovandu-i, bagandu-le sub ochii cand adormiti cand distrati, hartii pe care le semneaza. Inghitand pe nemestecate tot ce le spun cocosii pare sa le mearga bine. Dar nici nu ajung la batranete si sunt plini de toate bolile pamantului. Cand sunt intrebati, cu mirare, de mult mai activele surate din ograda, "-cum de a fost posibil?", sasaie incet, inchizand epuizati ochii "-serviciul !"
Trec agale, cu gusa umflata, pe langa celelalte oratanii si nu le saluta pe cele mai in varsta, dar lasa coada umil cand se apropie cocosii. Aparent vesnica lor picoteala este brusc intrerupta la masa, cand se azvarle ca niste hultani asupra mancarii. Cand cineva indrazneste sa le critice ineptiile sasaite cu aer superior, se zburatacesc amenintator. Dupa toate aceste puseuri de energie se prabusesc inrosite si transpirate, cu tensiunea bubuindu-le in urechi.
Ies la pensie cu fundurile latite de scaunele capitonate in care au picotit si in scurta vreme nu mai stie nimeni cum ii cheama.Cand mor, sunt condusi pe ultimul drum doar de rudele transpirate de greutatea cosciugului.
Daca sunteti curiosi sa vedeti ce au lasat in urma, este suficient sa va aruncati privirea intr-o...buda .