Postat de diaconta in Cu de toate pe 14 Mai 2013 | 10177 vizualizari
De multe ori trebuie sa renuntam la orgolii pentru ca ne pot costa scump...cel mai bine e de incercat sa indreptam lucrurile,nu intotdeauna e bine dar macar sa incercam,sa nu ne putem niciodata intrebarea "Cum ar fi fost daca"...
In viata trebuie sa stim sa ne ridicam de jos, sa fim puternici, sa stim sa iertam, sa iubim pentru ca niciodata nu stim ce ne rezerva ziua de maine!
Cred ca cel mai important,dupa mintea mea,este sa gasesti un echilibru in tot ceea ce faci si exprimi.Negativismul,orgoliu,incapatanarea nu fac decat sa ne duca-n derapaje,care ne afecteaza ,uneori pentru tot restul vietii....Eu una nu pot sa vad decat partea plina a paharului,cred ca am o gena de acest gen,care ma ajuta mereu sa-mi fie bine si pe cat posibil sa fac bine...
Nu m-am confruntat cu astfel de pierderi, dar inteleg perfect starile sufletesti de acest gen si de multe ori imi propun sa ma schimb, sa gandesc altfel....din pacate pana la aceasta varsta n-am reusit.
Din pacate, da...am avut si noi parte de incercari. Am trecut peste ele, nu va inchipuiti ca foarte usor...destul de greu...dar timpul le cicatrizeaza pe toate.Trebuie sa gasim puterea si gandul bun si pozitiv. Desi te afli uneori la un pas de nebunie...
Multa putere sa treci peste probleme, iar sufletul sa se vindece cit mai repede sa o poti lua de la capat. Sunt sigura ca undeva in lumea asta mare este si jumatatea ta potrivita si te asteapta sa-l gasesti....iubirea este, trebuie doar sa vezi sufletul si sa-l recunosti ca fiind al tau, facind parte din tine....
Bya,ce bine ar fi daca am fi suficient de intelepti mai ales in momente de criza,dar nu-i deloc asa.
Iar intrebarea"ce ar fi fost daca...." ne-o vom pune mereu pentru ca in orice moment de decizie,mai exista o cale ramasa necercetata.
Elena_Daria,suntem puternici si o facem mereu pentru ca ar fi pacat sa ramanem cazuti sub lovitura,indiferent cat de crunta ar fi.
Cleme,tu esti o fiinta binecuvantata daca poti sa vezi doar binele.
Eu ca o Fecioara critica,vad mai ales ceea ce nu e "la locul sau",indeosebi in ograda mea,dar incerc sa fiu un om echilibrat,chiar de stiu ca de la incercare la reusita e cale lunga.
Meri,cred ca in general,suntem oamenii deciziilor pripite pentru ca acestea sunt influentate de prea multi factori.
Cand ne propunem sa ne schimbam in bine,este posibil sa ne reuseasca in mare masura,dar unora nu ne iese deloc daca de exemplu am vrea sa raspundem la rau cu rau.
Liliana,ai spus bine "desi te afli la un pas de nebunie" gasesti puterea de a te redresa.
Ideea era ca uneori acceptam situatia cand inca mai erau multe de facut.
Spunem mereu "asa a fost sa fie" .
Dia am cititvreau sa raspund in liniste
Simona,sufletul s-a vindecat oarecum cu cicatricile de rigoare,pentru ca a trecut ceva vreme de atunci.Nu am prea vrut sa discut despre acest subiect,dar cum am spus, au fost prea multi factori externi care mi-au reamintit acele momente.
Cred ca inca sunt un om puternic si viata ne rezerva inca multe surprize,placute ori neplacute,ca nu-i la alegerea noastra.
Pupici
Crisulina mea draga nici nu asteptam prea multe comentarii,doar ca ma simt mai bine uneori sa impartasesc cu voi anumite experiente.
Pentru femeia puternica din tine. .. De altfel, cred ca puterea vine din faptul ca ai trecut peste. Sa stii ca nu am spus intamplator,, la un pas de nebunie" ...am avut starea asta...si mi-am dat seama ca trebuie sa fac ceva sa ies din ea, atunci pe loc, in 5 minute..altfel...
M-am rugat...
Asa este Liliana,rugaciunea,instinctul nostru de supravietuire,dorinta de a gasi confortul sufletesc spulberat,sunt motive suficiente de izbanda.
Felicitari si tie
Pentru mine e mai greu de comentat aici. Şi nu mă refer la faptul că n-aş putea înşira cuvinte, nu. Pentru a comenta la articolul tău, Dia, ar trebui ori să înmănunchez perfect pe omul Victor cu preotul Victor, ori să comentez doar din partea unuia dintre ei, ceea ce a r fi inechitabil. Şi cred că tot împerfect este comentariul (nu că ar fi perfect vreodată) când nu cunosc cauzele, rădăcinile, începuturile... .
Nu spun multe, doar zic că puterea de care ai dat dovadă până acum, coroborată cu experienţa de viaţă şi cu cei ce-ţi sunt cu adevărat aproape, să-ţi fie reazim şi sprijin, lumină şi căldură spre a putea merge mai departe, spre a reuşi în toate cele bune dorite.
Şi fireşte, cu El, cu ocrotirea Lui sfântă să-ţi ţii mereu sufletul curat şi mintea limpede.
Atât spun, restul le-om discuta noi într-o zi.
Padre,cred ca stii de-acum ca pentru mine Omul Victor este la fel de important cu parintele Victor.Si asta pentru ca ai intelepciunea necesara de a intui cand am nevoie de prietenul meu sau de un confesor pe care-l regasesc la preotul Victor.Sunt convinsa ca vom avea ocazia sa stam de vorba pe indelete despre toate cele ce nu le putem impartasi in virtual.
Sper ca atunci cand ma vei cunoaste sa ramai cu aceeasi impresie despre mine.
Profunde randuri Dia, numai DD stie de ce i-a lasat omului asemenea momente in viata ca acelea pe care le-ai descris, si tot numai El stie cum sa ne faca sa vedem din nou drumul dupa usa inchisa...experiente, lectii de viata, trairi uneori extreme, ce ne marcheaza viata...toate cu scop...sa crestem in credinta, in intelepciune, in rabdare, in intelegere si cred ca depinde de fiecare cum poate sa faca asta...eu te vad Diuta un om puternic sa stii si cred ca nu ma insel....ai tot respectul si pretuirea mea scumpa prietena
Ruxy,iti multumesc pentru gandurile si vorbele intotdeauna potrivite
Nu ma mai straduiesc sa intreb "de ce",incerc doar sa accept....dar impartasind cu voi,e mai usor.
Te imbratisez si eu om drag
Experienta prin care ai trecut e intradevar foarte profunda si inimaginabil de grea, pe care doar cei ce au trecut prin asemenea momente o pot intelege.
Dupa cum nici vorbele si nici prietenii nu pot face suferinta ta mai usoara.
Tu esti singura care te poti ajuta sa treci peste suferinta ( unele rani nu se vindeca niciodata, se mai atenueaza putin durerea pe care o produc), tu esti singura care poti sa inveti sa zambesti din nou si sa mergi mai departe spre noi inceputuri.
Of Doamne! Asa e Dia,toti trecem in viata prin momente de cumpana,ne trezim intr-un uragan in care nu intelegem cum de NOI am ajuns. Si eu m-am intrebat de ce oare. Cred ca numai Dumnezeu stie si cred ca tot el ne da puterea sa mergem mai departe si intelepciunea sa trecem peste toate,mai greu mai usor,depinde de situatie!
Din pacate ramanem cu cicatrici adanci tot restul vietii,chiar daca in timp ranile se vindeca.
De un lucru insa sunt sigura!Tu esti o femeie puternica si mergi mai departe! Ma bucur tare mult ca am avut onoarea sa te cunosc si personal,esti minunata!