În meniul românilor, dintotdeauna, preparatele lichide (ciorbe, supe, borșuri) au ocupat un loc important, nu doar pentru că au fost pe placul lor, dar și pentru virtuțile și efectele binefăcătoare ale acestor alimente.
În vestul Europei, alimentația este mai ales solidă, iar supele sunt un aliment ușor, de seară, sau revitalizant, recuperator pentru bolnavi. În Franța, supele se mănâncă rar, seara și de la cuvântul „soupe” (de la care provine „supă”) s-a ajuns la verbul „souper” („a cina”, „a supa”, “a mânca seara”) și la substantivul „le souper” („supeu”, „cină”, mai distinsă).
În Europa de est și în Balcani, oamenii preferă ciorbele, sau borșurile, care sunt, de fapt, ciorbe acrite cu: borș, oțet, zeamă de lămâie, sare de lămâie, zarzăre, corcodușe, varză murată... De altfel, cuvântul „ciorbă” vine din limba turcă („csorba”) și în limbile slave, se folosesc cuvinte asemănătoare pentru acest preparat.
La noi, ciorbele au apărut pe timpul Imperiului Otoman, când băștinașii i-au observat pe spahii gătind ciorbe în cazanele trupelor. Mai trebuie precizat faptul că majoritatea românilor nu fac distincția dintre supe și ciorbe, sau borșuri. Deși toate aceste preparate sunt (așa cum spun și dicționarele) fierturi de carne și legume, supele sunt strecurate, limpezi, cu legume mai puține și cu găluște, tăiței sau crutoane, pe când ciorbele sunt mai dese, cu multe legume, tăiate mărunt, de obicei și cu perișoare, tăiței, sau bucăți de carne. Ciorbele pot fi dulci, sau acrite, acestea din urmă numindu-se „borșuri” în Moldova, dacă se folosește borșul (zeamă acră preparată din tărâțe de grâu).
Românii mănâncă ciorbe, sau supe nu doar din obișnuință, dar și pentru că au observat, de-a lungul anilor, beneficiile acestor alimente lichide pentru tranzitul intestinal. Iată, însă, că în ultimul timp au apărut teorii ale gastroenterologilor care contrazic tot ceea ce avea la bază obișnuința noastră culinară. Mihai Abramescu, medic primar în gastroenterologie la Târgoviște afirmă că rolul ciorbei în tranzitul intestinal nu este legat neapărat de conținutul lichid al meselor noastre:
“Nu e obligatoriu să mâncăm în fiecare zi ciorbă pentru a avea un tranzit normal. De bază sunt proteinele vegetale care se găsesc în conopidă, varză, zarzavaturi, în broccoli. Ciorba nu are rol de a regla tranzitul. Ea este mai mult un obicei alimentar întâlnit la noi în ţară, pentru că nu toate popoarele mănâncă ciorbă la masă. Vedem că multe popoare nu au aşa ceva în meniu. Ciorba are cel mult rolul de a pregăti tubul digestiv pentru a primi celelalte alimente”.
Mai mult chiar, există medici care afirmă că ciorbele nu ar fi chiar sănătoase la stomac, că ar fi cauza cancerelor gastrice și că anual, 2000 de români află că suferă de această boală. Dr. Ovidiu Peneș, fondatorul primei clinici de management al vârstei din România afirmă că pentru a avea o viață mai sănătoasă ar trebui să scoatem din meniu acest aliment. Iată cum prezintă dr. Pvidiu Peneș riscurile consumului de ciorbe:
“Câți dintre noi nu știau că o alimentație sănătoasă începe cu o ciorbă caldă? Știai că distensia caldă a stomacului este unul din principalii factori de risc în geneza cancerului gastric? Pe lângă asta, o ciorbă nu îți aduce principii nutriționale de calitate. Până și vitaminele care aveau pretenția că există în această fiertură sunt distruse prin procesul termic. Deci, înlocuiește ciorba cu o porție de carne slabă, de preferat de pește, legume în forme cât mai naturale, cât mai puțin procesate termic, salată din abundență și uleiuri de origine vegetală.”
Nu știu cum vor reacționa alții, dar eu știu că nu voi renunța la supe, nici la ciorbe, nici la borșuri...
Mi-ar fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să renunț la aceste alimente și la senzația plăcută resimțită după o masă românească, tradițională. Aceste alimente fac parte din bucuria noastră de a trăi. „La joie de vivre”, cum spun francezii...
