Focşani, ora 2 noaptea. Lăutarii din crâşma de lângă parcul central se aud din stradă. Intrăm, ne aşezăm la o masă şi comandăm o sticlă de vin îmbuteliat. Ospătarul se face că nu înţelege şi ne aduce, într-o carafă, o licoare galbenă. Gustăm băutura şi ne prefacem că ne place. După o jumătate de oră, lăutarii fac o pauză. Îl abordăm discret pe Iulian, vocalistul grupului. "Vrem să cumpărăm mai mult vin. Dar să fie din ăla foarte ieftin, că-l vindem mai departe". "Nici o problemă, sunaţi-mă mâine", ne promite lăutarul.
Ne întâlnim a doua zi, după ce ne revenim cu greu din starea de rău provocată de "spălătura" băută cu o seară înainte. "Dacă vă cunoşteam, vă spuneam să nu beţi", se scuză Iulian, care ne confirmă că vinul era de fapt contrafăcut. "E un risc destul de mare pe aici, pe la noi, ca vinul să nu fie curat", ne explică noua noastră cunoştinţă.
Trei întrebări despre vinul falsificat
Demersul jurnalistic a început de la câteva date statistice îngrijorătoare: potrivit unui studiu al Autorităţii pentru Protecţia Consumatorului, jumătate din cantitatea de vin de pe piaţa românească este contrafăcută. Aceleaşi estimări arată că vinul falsificat se vinde nu numai în pieţe sau pe marginea drumului, ci şi în multe magazine mari din România. Iar zonele în care comerţul cu astfel de băuturi este la cele mai înalte cote sunt exact acelea unde ne-am aştepta cel mai puţin: regiunile viticole recunoscute din ţară.
Plecând de la aceste statistici, am vrut să răspundem la câteva întrebări esenţiale: cât de uşor se poate falsifica vinul? Există reţete secrete, ştiute doar de reţelele de traficanţi, sau orice "întreprinzător" fără scrupule poate combina nişte substanţe astfel încât să obţină licoarea "magică"? De unde se pot procura ingredientele vinului fals? Răspunsurile la aceste întrebări ne arată o realitate aproape incredibilă pentru o ţară europeană.
500 de litri? Un fleac.
Acoperirea noastră e simplă. Spunem că avem o cârciumă în sudul României şi vrem să ne aprovizionăm cu băuturi cât mai ieftine pentru a maximiza profitul. Prin urmare, nu ne interesează vinurile din struguri, mai scumpe, ci doar băuturile ieftine, contrafăcute. Iulian, lăutarul din Focşani, este de acord să ne ajute. Ne spune că ştie mulţi angrosişti şi începe să dea telefoane. Primul lucru pe care-l aflăm este că vânzătorii vrânceni de băuturi falsificate lucrează la scară
mare. "Am sunat şi îi spun lu' ăla: . , mă întreabă el. <500 de litri>, îi zic. ", ne povesteşte Iulian convorbirea cu samsarul de vin.
Totuşi, îl convinge pe acesta din urmă să ne aducă o probă, doi litri din vinul alb şi roşu pe care-l fabrică. Lăutarul transformat în intermediar ne asigură că vinul, deşi contrafăcut, nu e toxic, ba are şi buletin de analiză şi toate actele cerute de lege pentru transport.
Iulian: Când vine, bem amândoi din vin. De acolo de unde-l iau, se dă la toate petrecerile, cumetriile copiilor, nunţi...
Reporter.: Şi alb cum e?
I.: Cum vrei să-l faci. Portocaliu, roze. Ce culoare vrei. Chiar dacă este modificat, are buletin.
R: Păi da, că-i trebuie.
I.: Obligat. De asta îţi spun. Păi dacă te-a oprit poliţia şi consideră că eşti pericol public, nu mai ajungi acasă.
"Avem aromă de struguri sau de frăguţă"
După discuţia cu lăutarul din Focşani, rămânem totuşi cu o mare nelămurire. Cum se fabrică aceste băuturi astfel încât să aibă totuşi gust de vin, deşi nu sunt făcute din struguri? Care este, de fapt, reţeta secretă? Spre surprinderea noastră, ţăranii din Vrancea ne spun că, în realitate, nu este vorba despre nici un secret: substanţele se pot cumpăra direct din magazin. Mergem la unul dintre magazinele cu produse pentru viticultori din Focşani, denumit "Fermier", care are şi o deviză parcă predestinată demersului nostru: "Cultivă profitul".
La început, vânzătoarea se preface că nu înţelege ce intenţii avem, apoi devine mai relaxată şi ne recomandă exact cocktailul de chimicale care se foloseşte pentru fabricarea vinului.
Vânzătoare: Dacă vreţi să-i puneţi ceva, eu am o aromă alimentară, dar e treaba dumneavoastră.
R.: Am înţeles. Luăm alimentară.
V.: Eu vă spun că nu-i pentru vin şi dumneavoastră faceţi ce vreţi cu ea.
R.: Aromă de struguri, nu?
V.: Dacă-i roşu, strugure sau frăguţă.
R.: Daţi-ne de strugure.
V.: De aia vreţi să puneţi, de strugure?
R.: Da.
Din discuţiile cu vânzătoarea am aflat că una dintre metodele de contrafacere presupune diluarea cu apă şi diferite arome a unui vin de slabă calitate.
Vânzătoare.: De obicei, în vin se pune aromă de frăguţă. Dar merge şi de strugure. Vă dau şi zaharină?
R.: Daţi-ne şi zaharină.
V.: Un pliculeţ ajunge pentru o mie de litri.
R.: Aveţi şi coloranţi?
V.: Am şi coloranţi artificiali.
R.: Daţi-ne o sticlă.
V.: Una şi una, nu?
R.: Cum adică?
V.: Colorant de cireşe negre şi de vişine. Se pun amândouă în vin, ca să dea culoarea bună. Colorantul îl puneţi la urmă, după ce a fiert
Dacă în ceea ce priveşte prima metodă de contrafacere există măcar o "urmă" de vin din struguri, nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul celorlalte metode. Astfel, o altă băutură cu gust de
vin presupune obţinerea de alcool prin fermentarea drojdiilor de sinteză, în amestec cu zahăr, un activator de fierbere şi apă. Apoi se adaugă aromele specifice vinului. Vânzătoarea de la "Fermierul" ne spune care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinim pentru a avea succes.
Reporter: Ce drojdie ne recomandaţi să luăm?
Vânzătoare: Pentru temperatură scăzută. Aveţi nevoie de drojdie şi hrană. Costă 80 de lei şi vă ajunge pentru 2.500 de litri de vin. Deci, drojdia asta este un produs natural, biologic. Nu este interzis.
R.: Deci, le punem pe amândouă, nu?
V.: Astea fierb. Problema e să respectaţi temperaturile. Adică, temperatura în care faceţi maiaua de drojdie trebuie să fie 37 de grade obligatoriu, nici mai opărită, nici mai rece. Iar după ce-a crescut, maiaua asta o răcim cu vin, cu must, cu ce aveţi dumneavoastră. Dar puţin câte puţin, până la echilibrare. Mie mi-ar trebui cam vreo cinci litri să răcesc maiaua asta, nu mă duc să-i pun pe toţi o dată, că am omorât drojdia. Pun câte o cană, câte o cană, până se răceşte. Apoi, pun drojdia în butoiul de vin şi hrana, amândouă se întâlnesc acolo. Şi totul e pentru 2.500 de litri.
R.: Punem şi aroma de struguri tot acum?
V.: Aia o puneţi la urmă, după ce a fiert.
După ce ne-a dat toate sfaturile, înainte să ieşim din magazin, vânzătoarea ne avertizează: "Deci, ce trebuie să vă spun e că aromele şi coloranţii ies la analiză. Să aveţi grijă".
"Avem aromă de Ottonel, Tămâioasă"
Uimiţi de uşurinţa cu care am obţinut substanţele pentru falsificat, mai facem o încercare şi într-un alt magazin care vinde "tratamente pentru vin". Şi aici, vânzătorul este la fel de priceput.
Reporter: Noi am făcut o greşeală, am făcut vin la mâna a doua şi am pus prea multă apă. Nu prea mai are tărie. Ce-ar trebui să fac?
Vânzător.: Ca să aibă tărie, din nou ar trebui să o ia la fiert.
R.: Şi cu ce-l pun, cu drojdii din alea?
V.: Cu drojdii şi activator. După aia, un colorant, o esenţă, pentru îmbunătăţit buchetul. Avem aromă de Muscat Ottonel, Tămâioasă, Fetească.
"Apă cu furtunu', zahăr cu pumnu', vin 1001"
Deşi autorităţile au explicat că epicentrul falsificării vinului este în Vrancea, fenomenul e răspândit în toată ţara. S-au găsit în piaţă inclusiv asa-zise vinuri de Baia Mare şi Bistriţa, zone care nu sunt recunoscute ca viticole. Cel mai mult vin fals ajunge în mediul rural, unde oamenii nu au bani decât pentru băuturi foarte ieftine. Aromele artificiale sunt strict interzise în vinificaţie încă din 2002, în schimb drojdiile, activatorii şi substanţele de limpezire precum bentonita sunt permise. În judeţul Prahova, cele mai multe contrafaceri au fost identificate în zona viticolă Valea Călugărească. "Găsiţi pe marginea drumului amatori care să vă vândă astfel de vin. Ştiţi care e deviza lor: "Apă cu furtunu', zahăr cu pumnu', vin 1001" .
Vin de vânzare. Făcut în casă
După ce am cumpărat toate ingredientele necesare, am decis să aplicăm şi noi reţeta pe care ne-au dat-o comercianţii din Vrancea. Într-o găleată cu cinci litri de apă, am adăugat alcool, un strop de aromă de struguri, colorant de cireşe negre şi de vişine şi zaharină. Spre surprinderea noastră, amestecul arăta exact ca un vin, cu perlele specifice când îl torni în pahar. Gustul, deşi îndoielnic, nu era însă cu nimic mai prejos decât al multor făcături care se vând în crâşmele comunale, la un leu halba.
Arome cancerigene în vinurile falsificate:
-azorubin (produs cancerigen care afectează în special vezica urinară),
-amarant (poate provoca astm şi malformaţii la fetuşi);
-aromă de struguri albi şi aromă struguri roşii;
-extract de coriandru, aromă de trandafiri sau aromă Ottonel (potrivit unui studiu realizat de staţiunile de cercetare pentru viticultură şi vinificaţie Muratlar, Iaşi, Bujoru şi Blaj)
Jumătate din vinuri, contrafăcute
-400 milioane de euro sunt estimările pentru volumul total al vinurilor din piaţă, în 2011;
-5 milioane de hectolitri de vin s-au produs şi au fost importaţi anul acesta în România;
-3 milioane de hectolitri s-au vândut prin economia neagră sau au fost produse în gospodării, pentru consum. (conform Patronatului Naţional al Viei şi Vinului)
-50% din vinurile de pe piaţă sunt falsificate, potrivit unei estimări a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului.
Foto : arhiva personala
Am si eu o intrebare, de ce sunt lasati in pace acesti falsificatori? Sotul meu mereu isi pune intrebarea, de unde atatia struguri pentru cat vin se vinde? Acum o sa/l lamuresc 
si chiar revoltata de comportamentul omului fata de semenul lui pentru bani sunt in stare de orice si nu se gandesc la consecinte oricum bun articolul,hm sunt suparata 
