Cetatea Rasnovului

Articol pe placul a 18 bucatarasi

CETATEA RASNOV

    Dupa ce am asteptat sa imi vina inspiratia m-am apucat voiniceste (si cu ochii la cetate - pentru ca se vede din curtea noastra ) sa scriu articolul asta.
    Cetatea Râşnov mai este cunoscută şi sub numele de ,,Cetatea ţărănească Râşnov” .
    Se presupune că a fost construită din lemn în perioada 1211–1225, cât a durat stăpânirea teutonă în Ţara Bârsei, iar după plecarea cruciaţilor a fost transformată în una din piatră.
    Prima menţiune documentară a cetăţii de la Râşnov se referă la o fortificaţie puternică care rezistă asediului inamic şi salvează vieţile locuitorilor refugiaţi între zidurile sale şi datează din anul 1335, când în timpul unei invazii a tătarilor în Transilvania, Ţara Bârsei a fost pustiită în întregime.
    În anul 1421 se atesteaza documentar primul asediu otoman. Însă cetatea rezistă eroic şi turcii ridică asediul îndreptându-se spre Braşovul încă nefortificat, pe care îl distrug. Turcii au mai incercat sa asedieze fără succes cetatea din Râşnov şi în campaniile din 1436 si 1441. Deci ne tragem din oameni care nu s-au dat usor batuti in fata greutatilor.
    In timpul invaziilor cat si a catastrofelor naturale, cetatea a fost singura scapare a rasnovenilor, ei refugiindu-se in spatele zidurilor.
    Cetatea, aşezată pe o stâncă abruptă iar arhitectura sa a fost adaptată reliefului, fortificarea urmărind eficienţa apărării dealului, fără nici un fel de pretenţii arhitecturale de înfrumuseţare. Impozantă prin amplasament, pusă în evidenţă şi de dealul defrişat, cetatea a avut ziduri ridicate la o înălţime medie de 5 m., un număr maxim de 8 bastioane şi o intrare puternic fortificată.
    Cetatea comunităţii râşnovene are două curţi: exterioară şi interioară. În curtea exterioară, numită ,,curtea din faţa cetăţii” sau ,,grădina cetăţii", erau adăpostite vitele. Încă din secolul al XIV-lea, în curtea exterioară a fost ridicată o capelă. Intrarea principală în curtea interioară a cetăţii este precedată de o construcţie circulară fortificată, prevăzută cu numeroase guri de tragere, două herse şi un drum de strajă .
    Datorită numeroaselor invazii militare, cetatea a fost ,,a doua vatră a Râşnovului", locuitorii respectând de fiecare dată acelaşi scenariu salvator: refugierea în cetate şi apoi refacerea aşezării. În incinta Cetăţii erau căsuţele locuitorilor (până în prezent au fost identificate 83 de încăperi), care serveau ca adăpost şi cămară în timpul asediilor.
    În cel mai înalt punct al cetăţii, saşii reformaţi au ridicat în prima jumătate a secolului al XVII-lea o noua capelă.
    Marele dezavantaj al locuirii cetăţii îl constituia lipsa alimentării cu apă. Când asediile se prelungeau, iar rezervele de apă erau pe sfârşite, refugiaţii din cetate ieşeau noaptea pe poarta principală şi aduceau lichidul vital de la un izvor ştiut numai de ei. Batranii locului spun ca izvorul din care luau apa se numea Sprenghi.
    În martie 1612, principele Transilvaniei Gabriel Bathory, duşman al saşilor, în încercarea de a restrânge libertăţile comunităţii saxone transilvănene, a organizat o campanie militară în sudul Transilvaniei. Cetatea Râşnov era apărată de locuitorii din Râşnov, Ghimbav, Cristian şi un detaşament de ostaşi români, care făcuseră parte din armata domnitorului muntean Radu Şerban. Cronicarii saşi susţin că tunurile armatei lui Bathory nu au provocat decât mici stricăciuni zidurilor, însă asediul a devenit deosebit de eficient după ce o parte din trupele inamice au ocupat panta estică, blocând accesul apărătorilor la izvor. Pe 3 aprilie 1612, după negocieri cu principele, fruntaşii comunităţii râşnovene au predat cetatea. Râşnovul a reluat stăpânirea în iunie 1613, în urma unei înţelegeri cu principele, prin care saşii plăteau acestuia o răscumpărare în valoare de 3000 florini pentru predarea cetăţilor Râşnov şi Bran.
    Luptele duse impotriva trupelor lui Bathory au dovedit necesitatea săpării unei fântâni. Puţul cetăţii a fost săpat în perioada 1623-1640, până la o adâncime de 76 stânjeni, adică 146 m. Deşi există legenda amenajării fântânii de către doi prizionieri turci, cărora li s-a promis eliberarea la terminarea lucrării, fântâna a fost făcută de către meşteri saşi tocmiţi de primăria Râşnovului. Ea a fost folosită până în anul 1850.
    Cu prilejul asediului de la 1613, partea superioară a turnului Báthory a fost distrusă. Sub zidul prăbuşit a rămas inventarul turnului de apărare: trei căni de cositor cu capac, arme, instrumente, unelte de fier, ghiulele de piatră, ceramică, un ac de păr aurit şi, cea mai valoroasă parte a tezaurului 416 monede de argint. ,,Zestrea” turnului de apărare a fost descoperită în 2001.
    In 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri şi a grăbit transformarea cetăţii părăsite într-o ruină. În cetate era ţinut doar un singur paznic care trebuia să anunţe prin bătăi de clopot izbucnirea incendiilor.
Totuşi în timpul revoluţiei din 1848-1849, Râşnovul fiind străbătut de armatele revoluţionarilor maghiari, dar şi de trupele imperiale austriece şi ţariste, locuitorii săi au preferat să se refugieze cu avutul lor în spatele zidurilor cetăţii.
    Impresionaţi de avantajele dobândite de brăneni după transformarea castelului Bran în reşedinţa particulară a reginei Maria, Consiliul orăşenesc din Râşnov, întrunit într-o şedinţă festivă la 2 august 1923, a decis dăruirea cetăţii Râşnovului Principelui Moştenitor Carol al României, râşnovenii sperând ca viitorul rege Carol al II-lea să transforme cetatea în ,,reşedinţă de odihnă, ca un loc de relaxare în acest sănătos colţ al Ţării Bârsei”. Însă Carol nu s-a arătat deloc interesat să locuiască într-o cetate medievală, la fel cum nu s-a arătat niciodată deosebit de entuziasmat de ideea mamei sale, regina Maria, de a transforma castelul Bran într-o reşedinţă regală.
    Cetatea Râşnovului a intrat în istoria cinematografiei româneşti mai ales ca decorul preferat de regizorul Sergiu Nicolaescu pentru filmele sale istorice Dacii (1966) şi Nemuritorii (1974).
    În 1967, la Râşnov este realizat filmul Columna, o coproducţie româno-germano-italiană regizată de Mircea Drăgan, avându-i în rolurile principale pe Ilarion Ciobanu, Richard Johnson, Florin Piersic, Antonella Lualdi, Gheorghe Dinică. Filmul a fost nominalizat anul următor la ,,Globul de aur” şi la ,,Oscar” pentru cel mai bun film străin. În timpul filmărilor, în cetate s-au descoperit urme de locuire dacice.
    Astazi in cetate se desfasoara diverse festivaluri:
- Festivalul Medieval, in cadrul caruia sunt prezenti printi si domnite, defileaza cavaleri, are loc tabara medievala, turnirul si bucate traditionale ademenesc turistii.
- Festivalul de Film Istoric, unde se realizeaza proiectii in interiorul Cetatii. Anul acesta festivalul are loc in perioada 10 - 19 august. (Mai aveti timp sa ajungeti).
La poalele cetatii se desfasoara in fiecare an un festival ecvestru dar si Zilele Rasnovului.

Va asteptam la Rasnov!!