Desi multi oameni de stiinta au gasit timpul si dispozitia necesare pentru a explica ce se intampla in cea mai simpatica incapere din casa, persista unele idei gresite. Indiferent daca le numim mituri, superstitii sau pur si simplu prostii, chiar daca nu rezista unei explicatii elementare, multi oameni (nu neaparat competenti in fata unei plite) cred in ele cu tarie.
Bicarbonatul de sodiu combate mirosurile neplacute din frigider? Povesti de adormit copiii. Blanda substanta nu absoarbe emanatiile ramasitelor gazduite prea multa vreme. Ce ar putea purifica aerul din interiorul frigiderului este carbunele activat, prea scump pentru o asemenea utilizare. E preferabil de facut curatenie din cand in cand si de aruncat ce nu este absolut necesar.
Tigaia trebuie incinsa inainte de a adauga uleiul? Nici vorba. Se obtin aceleasi temperaturi oricum am manipula obiectul si lichidul. Inca ceva, tigaia incinsa bine nu previne lipirea chiftelelor sau a altor alimente. Explicatia care incearca sa ne convinga ca incalzirea face sa dispara fisurile microscopice de pe fundul tigaii este fantezista. Ca si afirmatia ca trebuie evitate vasele de bucatarie din aluminiu care ar favoriza aparitia temutei maladii Alzheimer. Nu, nu oalele de aluminiu provoaca boala, ci aceasta creste concentratia de aluminiu in sistemul nervos central.
E preferabil sa nu pastram bananele in frigider? Nici o cercetare nu a dovedit ca nobilele fructe devin indigeste prin expunere la temperaturi scazute. Sa nu punem sare pe carne inainte de a o gati? De ce? Cu exceptia ficateilor de pasare care se cam intaresc la prajit daca sunt sarati in prealabil, nu exista vreo alta contraindicatie.
Dar cel mai pe nedrept hulit dintre electrocasnice ramane, fara indoiala cuptorul cu microunde, caruia i se aduc acuzatii dintre cele mai grave. E drept ca nu poate fi folosit la prepararea oricarui fel de mancare, dar este excelent pentru peste sau legume. Nu, el nu distruge substantele hranitoare sau vitaminele, in nici un caz mai mult decat metodele traditionale.
In ce priveste radiatia, nici o grija, ea nu este nociva si nu ne pune in pericol. De ce? Fiindca este o radiatie neionizanta, la fel ca lumina sau undele de radio, si nu seamana deloc cu adevaratele radiatii ionizante, cele produse de reactoarele sau exploziile nucleare, sau, in mult mai mica masura, de aparatele pentru investigatii medicale.
Dupa ce am incercat sa risipim unele indoieli in ceea ce priveste fizica aplicata la un aspect foarte important al existentei cotidiene, e cazul sa-l prezentam pe cel mai stralucit reprezentant al acestui domeniu. Prea putin cunoscut, Miklos Mor Kurti (mai apoi Nicholas Kurti) s-a nascut in 1908 la Budapesta si spera sa devina pianist. Vremurile si soarta l-au indreptat spre fizica, domeniu in care face studii stralucite la Sorbona si Berlin, unde ii intalneste, printre altii, pe Einstein, Planck si Schrodinger.
Ajunge in Anglia in anii celui de al doilea razboi mondial si este cooptat in proiectul "Aliaje pentru conducte", care se ocupa de viitoarea bomba atomica. Obtine rezultate semnificative in spinosul domeniu al termometriei nucleare si prezinta in emisiunile de stiinta de la BBC metode de a atinge temperaturi in apropierea lui zero absolut.
Dar nu pierde nici o ocazie de a-si impresiona colegii si studentii cu performantele sale de bucatar. Preocupat de "nobila arta a gatitului si de aplicatiile fizicii in domeniul bucatariei", Kurti tine conferinte pe tema "Fizicianul in bucatarie", insotite de spectaculoase demonstratii care atrag atentia savantilor si gastronomilor. Impreuna cu cativa colegi, Kurti inventeaza un nou domeniu, gastronomia fizica si moleculara, si conduce seminarele de la Erice, in Sicilia, la care o invitatie era prilej de mare mandrie pentru specialisti.
Eroul cultural al lui Nicholas Kurti era un alt fizician, Robert Boyle, care pe la jumatatea secolului 17 a infiintat prima asociatie stiintifica, Societatea Regala din Londra. Cu preocupari dintre cele mai diferite, inclusiv fizica supelor de legume, Boyle era un fel de Jules Verne al vremii sale, care a prevazut avionul, submarinul, organismele modificate genetic, armura impenetrabila, stimulantele si antidepresantele, si chiar GPS-ul.
Admiratorul sau din secolul 20 (Kurti a murit in 1998) nu reusea sa inteleaga cum s-a ajuns la situatia in care stiinta poate determina temperaturile de pe suprafata planetei Venus dar nu stie ce se intampla in interiorul unei budinci sau a unui sufleu. Asta il intrista peste masura.