Până ce se răcește aspiratorul, m-am gândit să las un semn al trecerii mele insignifiante prin lume.
Încep cu o poezie foaaarte sensibilă, iată-o:
„An-tan-tiri-mogodan
Cara-cara-si
Principala-mo-rin-go
Tan-go”
Te unge la suflet.
Nu-i așa?
Neah!
Altceva voiam să scriu.
Am aici în zonă un magazin pe la care am promis că nu mai trec, dar... numa' nu pot!
Nu se poate să intru și să nu vreau ceva.
Săptămâna trecută am zărit mai multe chestii fainuțe.
Luni, cica mă duc eu să cumpăr una dintre ele, dar nu mai era nimic.
Rămaseseră doar mărimi mari sau... deloc (la unele modele).
Zăresc totuși (că doar am zis că ceva, ceva tot îmi cumpăr) o rochiță frumușică, grosuță, comodă și... hai să-i zic elegantică, deși e cam mult spus. Ba mai mult, și scurtuță (că deh, am fost înzestrată cu picioare frumoase – și-atât!)))
N-oi lua o fustă de dus la biserică, nu?
O iau, o plătesc și plec.
Acasă o probez; e fainuță, drăguță, super comodă, fac si poză, dar reacțiile prietenilor... hmmm:
- „Frumoasă, partea de jos.”
- „E faină, dar dacă nu era gogoșar.”
- „Mai, îți stă bine, dar nu-i de tine.”
Și așa m-au dat peste cap. O duc înapoi.
Mai văzusem una, ceva mai simpluță, dar frumușică.
Nu mai era nici aia.
Așa că... am venit acasă și m-am pus să-i desfac elasticul de jos.
Nu merge, se destramă.
Așa că! În final, gogoșar se poartă, gogoșar purtăm!
(Nu știu când m-o vedea soțul ce-o zice, că el merge mai mult pe stilul clasic și asta numa' clasică nu-i.)
În altă ordine de idei, i-a picat lui fii-miu primul dintisor.
Putem cataloga evenimentul în seria „drama familiei Duceag”, ținând cont de cât de mult a plâns, de parcă a pierdut trei membri din familie.
Dar, în schimb, la grădinita, a fost vedeta clasei.
A stat în fața colegilor și le-a povestit tot cursul „operației” lui.
Pe vremuri, legau părinții dintisorul cu o ață, apoi capătul celălalt de clanța ușii.
Eiii, cu el nu ne-a mers! (Pe cine credeam noi că luăm de prost?)
A răspuns imediat:
- „Ei da! Și dacă deschide Mona ușa?”
Mona... Ei, i se repetă zilnic de zeci de ori cuvântul „mingea” și dacă o întrebi, răspunde clar și răspicat:
- „Bin-gea.”
De soț tre' să zic ceva?
E obsedat că a făcut burtică.
Știu soluția:
Nu mai fac mâncare.
PS: Oare s-o fi răcit aspiratorul de când turui aici?
PS 2: Accept donații în vederea achiziționării unei perechi de cizme potrivite.