Stridia concentrează în interiorul carapacei ei neregulate gustul întregii mări. Dincolo de învelişul pietros, cu aspect de stâncă de calcar, se ascunde carnea moale şi sucul care înglobează gustul salin, mineral şi totodată vegetal al mării. Consumată de regulă crudă, sorbită împreună cu sucul ei şi un adaos de zeamă de lămâie, stridia se găteşte puţin şi precaut pentru a exploata la maxim calităţile ei. O adevărată trufanda pentru cunoscători.
--->Se servesc ca atare calde, eventual cu felii de pâine prăjită şi unse cu unt. Un vin alb (Traminer sau Pinot Gris) încheie de minune acest festin culinar. Reţeta a fost probată de mine si doamna maistră la scoală!