Am ales, de data aceasta, fasole albă, cu bobul mic, şi am hotărât ca aroma preponderentă să fie aceea a tarhonulu
Am spălat fasolea și am pus-o la înmuiat, peste noapte, în apă rece. A doua zi, i-am schimbat apa şi am lăsat-o să dea un clocot.
În altă oală, am aşezat costița, la fiert, în 1,5 litri de apă și, când a fost aproape gata, am adăugat fasolea, zarzavaturile curățate și tăiate mărunt, inclusiv ceapa, mărunţită şi ea. Am mai completat cu apă şi am lăsat totul pe foc, să fiarbă încet, vreo două ore. Am pregătit separat un rântaș, din două linguri de ulei, două de făină, l-am prăjit nițel, l-am stins cu pastă de roșii și cu un pic de zeamă de la supă (ciorbă?) și l-am răsturnat peste fiertura de fasole, ca să o îngroș puţin.
Mie așa îmi place. Voi puteți evita rântașul, dacă nu-l agreaţi.
În final, am adăugat cârnații, decupaţi în felii, am dres gustul cu un dram de sare și cu oțet, am presărat mirodeniile, respectiv tarhonul și măghiranul, și i-am mai îngăduit înmiresmatului ansamblu de bunătăţi câteva clocote.
Am fost foarte mulțumită de rezultat. O minune de ciorbă, savurată lent, cu pâine proaspătă și cu ceapă –