Soren Kierkegaard spunea „ Viaţa poate fi înţeleasa numai privind în urmă,dar poate fi trăită doar privind înainte”.
Aşa se face ca într-una din calatoriile mele recente,meditam la aceste cuvinte privind în oglinda retrovizoare.
Daca la maşina avem nevoie de oglinzile retrovizoare şi mai privim din când în când în ele,deşi mergem înainte,aşa şi în viaţă,nu strica sa mai aruncam câte-o privire,la drumul parcurs,la faptele făcute.
Chiar daca de cele mai multe ori drumul ne capteaza interesul,mai ales atunci când urcam o pantă,nu strica sa ne asiguram că în spate nu ne pândeşte vreun pericol,pentru a vedea dacă drumul parcurs e cel bun.De multe ori nu vedem decât o cotitura,o porţiune de drum peste care s-a aşternut uitarea,voit ori involuntar.Alteori tratam cu indiferenţă plăcuţe de avertizare,ne aducem aminte mult mai târziu de ele.
Alteori lăsăm în urmă un drum în construcţie,mai urcam,ne menţinem la acelaşi nivel,ori mai coborâm.
Ramân în urma şi oameni,unii pe care i-am depaşit pentru ca aşa e în firea lucrurilor,strădania noastra a fost mai mare,sau alţii neputincioşi,pe lânga care am trecut indiferenţi.
Să priviţi mereu înainte,să speraţi,dar nu uitaţi de ceea ce lasaţi în urma voastră.