Când cursul firesc al lucrurilor îndeamnă la atitudine, trebuie să iei atitudine, cu bun simţ, cu cucernicie, cu răbdare şi mai ales cu dragoste.
Vreau să clarific dintru început ceva. Eu, ca preot, ca slujitor al altarului şi al lui Hristos până la moarte, nu ţin în braţe nici un preot care nu-şi ţine bine dregătoria, nici un hoţ de cele sfinte, nici un frate care se îndeletniceşte peste măsură cu alcoolul, cu năpăstuirea săracilor sau cu alte practici ce nu fac cinste sfinţeniei. Şi spun asta cu durere, ştiind că nici eu nu sunt drept înaintea lui Dumnezeu, dar conştient că sunt unii, nu mulţi, din cauza cărora Biserica suferă, căci mediatizaţi fiind la maxim smintesc pe cei ce vor să se apropie de Hristos.
Priviţi ce frumos spune sfântul apostol Petru în epistola sa: „pe preoţii cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună-preot şi martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei celei ce va să se descopere; păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.” 1 Petru 5,1-5. Apoi la 1 Timotei 5,17-19 găsim aşa: „preoţii, care îşi ţin bine dregătoria, să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura. Pentru că Scriptura zice: să nu legi gura boului care treieră, şi: vrednic este lucrătorul de plata sa. Pâră împotriva preotului să nu primeşti, fără numai de la doi sau trei martori.”
Iată dragii mei ce spune Scriptura. Iată cum ne descoperă cuvântul lui Dumnezeu cum trebuie să fie preotul şi cum trebuie să fie credinciosul. Mulţi se adresează preotului cu domnule, să trăiţi, bună ziua ori cu frumosul cuvânt românesc venit de la ruşi popă, spunând că nu e corect să zici preotului părinte. Dar cum altfel să-i spui celui care te învaţă cuvântul lui Hristos. Pavel le spunea celor cărora le-a scris epistole fii, lui Timotei îi spunea fiule, iar într-o logică simplă am vedea că acolo unde sunt fii trebuie să fie şi părinţi. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea "dacă aş întâlni un preot şi un înger m-aş pleca întâi preotului până la pământ şi i-aş săruta mâna sfinţitoare şi apoi m-aş pleca îngerului, pentru că îngerul e prietenul Lui, iar preotul este cel ce-i ţine locul(cel ce dă sfânta împărtăşanie)”. Căci Scriptura spune: „ cine vă primeşte pe voi, pe Mine mă primeşte”.
Treaba este că în blogul meu de aici http://www.bucataras.ro/articole/ce-ati-face-daca-41193.html ,unde de altfel am avut bucuria de a vă citi comentariile sincere, am constatat că sunt mulţi oamenii care în viaţa lor au întâmpinat diverse probleme cu slujitori ai altarului, sunt oameni care n-au avut parte de învăţătură clară şi corectă la momentul potrivit, că-s oameni care şi-ar dori o schimbare, o transformare vizibilă (administrativ mai ales) în viaţa bisericii, că-s oameni care au avut şi au bucuria de a fi păstoriţi de preoţi deosebiţi.
Ştiu că n-am putut răspunde prin rândurile mele tuturor comentariilor, tuturor problemelor. Ştiu că sunt multe de discutat pe această temă. Cu mulţi prieteni am vorbit despre ele şi la telefon, alţii în diverse mesaje mi-ai cerut părerea, iar cu alţii chiar în real am făcut pasul pentru a discuta, evident, alături de alte discuţii prieteneşti.
Întrebările puse la blogul „ce aţi face dacă” le-am pus şi enoriaşilor mei. Şi nu degeaba, ci pentru că încerc să fiu parte din cei pe care-i păstoresc, să fiu aproape de prietenii mei. Am ţinut şi ţin cont mereu de părerile pertinente şi de suflet ce-mi pot uşura şi ajuta pastoraţia şi pentru asta vă mulţumesc celor care aţi reuşit să vă aşterneţi rândurile-gânduri în comentarii. Iar dacă am supărat pe cineva cu cele scrise, să mă iertaţi, că nimeni nu e perfect.
