Niciodata nu se discuta public despre cine o sa ia locul sefului pentru ca “nu e de nasul nostru” , e prea riscant , ori nu si-a manifestat nimeni dorinta , zic eu , intr-un mod convingator indiferent ce inseamna asta pentru dumneavoastra .
Viata m-a invatat ca un sef influenteaza in bine sau in rau mersul unei societati chiar si la 20 de ani dupa ce acesta nu mai este in functie prin felul in care a format oamenii .
Daca un sef are o influenta care se intinde pe durata a doua generatii de ce oare nu este pregatit din timp ? Si nu in ultimul rand , de ce nu este antrenat si pregatit colectivul pentru o relatie care va dura multi ani si e de preferat sa fie reciproc avantajoasa?
Tot viata m-a invatat ca daca un sef mai are putin pana sa iasa la pensie este deja prea tarziu sa se mai gandeasca cineva la cel care ar trebui pregatit pentru o astfel de raspundere deoarece soarta acelei functii este hotarata in favoarea cui a stiut sa se autopropuna , de cele mai multe ori neavand de partea sa decat tupeul si alte calitati care nu pot fi detaliate in scris , indiferent ce inseamna asta pentru dumneavoastra.
Desi nu intereseaza pe nimeni , m-am gandit sa ma pun bine nu cu urmatorul sef ci cu cel care il va inlocui pe viitorul sef.Il mai tineti minte pe cel despre care va spuneam ca e unul dintre cei pe care as fi fericit sa nu-i mai vad cat oi trai nici macar pe strada? Cel care are miscari de caine hartuit cand este stresat si am spus mai multe , dar acum vreau sa ma pun bine cu el si am de gand sa pupam impreuna Piata Endependentei , daca nu are tinere de minte , sau minte , desigur! De fapt chiar as fi fericit daca nu i-as mai vedea si pe multi altii , dar asta-i soarta mea sa stau intr-o relatie lipsita de dragoste si respect , cred eu , reciproce.
Altul mai bun decat cel pe care l-am propus , care sa si vrea o asemenea functie cred ca nu exista din cauza unei calitati rare la romani care-i face suportabile defectele : are caracter!
Dincolo de rasetele si de apostrofarile la adresa mea pe care le consider intemeiate si mi le asum , am speranta de a da idei altora mai in tema decat mine . Daca toti vor incepe sa aiba curajul sa discute aceste probleme fara patima si fara partipriuri (hai ca am luat-o razna , asa ceva nu exista nici macar in filmele educative!) incet-incet se va forma o scoala nu numai a sefilor ci si o scoala la care se va forma spiritul colectivului care la noi este sublim , dar lipseste cu desavarsire exceptand intalnirile anuale organizate de sindicat.
In tineretea mea asistam la discutii uneori patimase , dar mi-era tare drag sa simt pasiunea unor oameni pentru locul lor de munca. Acum multe nu mai sunt si ma tem ca nici viitor nu va mai fi daca nu dati nastere unui suflet al colectivului care va fi adevarata voastra carte de vizita , asa cum barfele , sicanele , rautatile , mai pe romaneste ura si dezbinarea compun astazi cartea de vizita a colectivului.
Nimeni nu a reusit sa distruga un colectiv unit! Si cred ca cel mai bun sef ar fi si un ostas credincios al colectivului , dar iar o sa spuneti ca asa ceva nici macar in filmele educative nu ati mai vazut… Deci , un nebun a aruncat o piatra in balta ! Sa aud alte propuneri , sau sa vad cum este instruit seful care il va inlocui pe viitorul sef. Aceleasi procedeu ar trebui aplicat pentru toate functiile inclusiv la cea mai modesta! Nu sa va treziti cu parasutati care nu pot intelege importanta unor astfel de locuri de munca ! Chiar sa nu fie in stare un intreg colectiv sa scoata piatra aruncata de mine? Dar se mai poate vorbi despre un colectiv?
