Sfântul Haralambie cade întodeauna pe 10 Februrie. O legendă spune că acest sfânt umblă prin lume ca vindecător. Un împărat păgân a prins de veste şi l-a chemat în faţa sa.
- Din a cui putere vindeci tu? A întrebat împăratul.
- Din a lui Dumnezeu! A zis Sfântul Haralambie.
Împăratul nu a vrut să-l creadă şi i-a cerut să se lepede de credinţă. Haralambie nu a acceptat şi, legat în lanţuri, a fost băgat în temniţă, dar, cum nu s-a lepădat nici aşa, a fost tocat cu săbiile în mici fărâme. Spre surprinderea călăilor, o ceată de îngeri a apărut şi au refăcut trupul sfântului; îngerii l-au luat apoi cu ei şi l-au dus lui Dumnezeu, care a zis:
- Ştiu că ai dus o sfântă muncă pentru legea mea. Ce doreşti în schimb?
- - Nimic, Doamne, a răspuns sfântul, doar ca de aceia ce poftesc în ziua mea, adică de aceia care nu lucrează şi nu mănâncă nimica, sa nu se apropie nici boala tot anul.
De aceea , în această zi se ţine post aspru si nu se lucrează.
Multe alte legende îl pomenesc pe Sfântul Haralambie ca fiind însărcinat de Dumnezeu cu paza tuturor bolilor: sfântul umblă cu ele în laţ.
Fiindcă acest sfânt a fost la început păstor, el este responsabil şi de sănătatea şi înmulţirea vitelor. De aceea, de ziua lui nu este bine nici de a înjura boii. De asemenea, un alt străvechi obicei afirmă că, de Sfântul Haralambie, pomii din grădină se ung cu coliva sfinţită adusă de la biserică în aceeaşi zi.
Povetele maicii Sofronia