Dupa ce-i stabilea atributiile , Edison il concedia pe angajatul care intreba ce are de facut pentru ca el isi dorea oameni inteligenti si cu initiativa , in stare sa ia decizii rapide .
Era constient ca oricat de prevazator ar fi fost atunci cand stabilea programul de activitate oricand puteau sa apara treburi neprevazute , urgente ce trebuiau rezolvate de angajati cat mai rapid cu putinta chiar si in absenta sa.
Condica si programul de activitate sunt necesare dar nu absolut obligatorii ca centura de siguranta la vehiculele rutiere pentru ca angajatii vor deveni preocupati mai ales de aparente si nu de bunul mers al lucrurilor.
Angajatul permanent supravegheat nu va fi mai eficient ci doar mai stresat! Un angajat fericit este lasat , pe masura posibilitatilor, sa isi stabileasca ritmul muncii sale , este eficient din proprie initiativa si nu va dori sa rupa usile cand se termina sfantul program decat atunci cand va fi convins ca lasa in urma toate treburile rezolvate . Va veni la orice ora , chiar si in concediu , daca este nevoie de el si chiar e un capat de tara daca isi rezolva rapid in timpii morti de la serviciu treburile personale ? E mai bun un angajat ce sta cuminte cu ochii pe pereti , incapabil sa se concentreze la munca pe care o are de facut , decat unul fara nicio grija ca va ramane cu probleme personale nerezolvate ?
Ma vad nevoit sa inchei ca sa nu va plictisesc prea mult si imi dau seama ca in tot ce am scris seful perfect nici macar nu a putut fi observat .Pai si normal ca nu l-ati observat , era ocupat sa faca treaba sa mearga facand absolut orice pentru asta , nu sa fie pe post de sperietoare sau o frana nesuferita ce opreste lucrul si cere condica , programul de activitate si registrele personale ale angajatilor unde isi trec ce ar trebui sa stie sa faca sau ce au facut din ce era programat , dar nu au voie sa treaca si multele activitati neprevazute pe care mie mi se pare normal sa le faca daca se mai vrea ca amarata aia de treaba prost platita sa mearga chiar si in absenta investitiilor si a multor alte lipsuri din locurile esentiale , caci de locurile neesentiale si chiar mai bine platite mi-e si frica sa vorbesc simtindu-ma cu musca pe caciula…
Nici nu mai stiu cate randuri de pisici am hranit de vreo doi ani incoace, de cand s-a urcat primul pe geam la bucatarie, Floricel! Am inceput sa ii indragim atat de mult! 
