Văzând evenimentele triste din ultima vreme de la TV, în legătura cu acidentul aviatic m-am gândit cât de preţioasa este viaţa noastră, cât de fragilă şi trecătoare.
Datorită acestor evenimente ne reamintim cât suntem de neînsemnaţi şi de efemeri pe acest Pamânt.
Avem vise , eşecuri, reuşite, asa este ea... viaţa, cu urcuşuri şi coborâşuri, toate câte ne dă Dumnezeu trebuie să le ducem, mai grele sau mai uşoare, toţi avem o cruce de dus, important este cum o ducem.
Eu zic să preţuim mai mult viaţa,să facem zilele noastre mai frumose, să fim mai umani, mai buni, mai modeşti!
Frumuseţile vieţii vin din lucruri mărunte ca de exemplu: din zâmbetul copiilor noştrii, din răsăritul soarelui într-o zi frumoasă de vară, din susurul cristalin al unui izvor, din roadele muncii noastre, din iubirea omului de lângă noi, de la o vorbă bună, de la o faptă bună, din parfumul florilor şi aş putea continua la nesfârşit.
Să trăim fiecare clipă, ca şi când ar fi ultima precum în vechiul proverb latin, caci nu se ştie mâine ce ne aşteapă. Astăzi să fim mai buni ca ieri şi mâine să fim mai buni ca astăzi.
În încheiere vreau să vă scriu un motto pe care l-am găsit notat pe un caiet mai vechi, dar nu mai ştiu cine este autorul , poate voi ştiţi, este foarte frumos: ,,Tragedia vieţii nu este că se termină...ci, că aşteptăm prea mult să o trăim,,.