Imi place sa sper ca pe mine nu experienta proprie de viata ma salveaza ci cartile pe care le-am citit si care ma fac sa cred ca noi ne aflam intr-o situatie ce prezinta multe similitudini cu cea a Germaniei de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial cand rasa teutonica era calcata in picioare ( haideti sa va vorbesc doar despre rusi pentru ca ceilalti continua sa faca regulile mondiale si nu am , deocamdata , suficiente probe ).
Ce au patit nemtii si mai ales nemtoaicele dupa ce rusii au cucerit Germania inca nu se povesteste suficient pentru a realiza si noi ce a insemnat cu adevarat sfarsitul celui de- al doilea razboi mondial!
Ca sa supravietuiasca , cei care se credeau stapanii lumii au suportat umilinte extreme si au facut compromisuri la care nici nu suntem in stare sa ne gandim.
Cum credeti ca au fost primii ani , cei mai grei , cand s-a inceput reconstructia Germaniei distruse de bombardamente ? Mama actorului Bruce Willis este pentru noi doar o parte a unei frumoase povesti de dragoste dintre o nemtoaica si un soldat american , dar pentru nemtii de atunci era una dintre multele curve tradatoare care s-au vandut pentru o pereche de ciorapi sau un pachet de tigari primite de la ocupanti!Nici barbatii nu au fost mai breji , au facut si ei compromisurile lor in functie de zona de ocupatie in care se aflau.Natiunea germana a fost obligata sa traiasca cu toate aceste amintiri mizere si totusi nemtii au reusit sa se accepte unii pe altii si au reconstruit tara.
Noi ,romanii , tarati fiind de compromisurile la care ne obliga regimul comunist , ne-am vazut obligati sa suportam altele noi , datorate destructurarii economiei construite in socialism de catre cei care ne-au condus spre dezastrul actual.
Ne va fi imposibil sa renuntam la reprosuri despre felul cum am reusit sa trecem peste acesti ani grei care au trecut de la revolutie? Ne vom duela mereu cu afirmatii prin care dezaprobam femeile care s-au culcat cu sefii pentru a-si pastra amaratul ala de loc de munca si vom reprosa barbatilor toate greselile si compromisurile pe care le-au facut in functie de cum le-a fost soarta: sa fie sefi sau simpli subalterni?
Sa nu fie inca timpul macar pentru a ne ierta unii pe altii chiar daca nu putem deocamdata sa invatam din greseli?
Nici nu mai stiu cate randuri de pisici am hranit de vreo doi ani incoace, de cand s-a urcat primul pe geam la bucatarie, Floricel! Am inceput sa ii indragim atat de mult! 
