Cu fiecare inceput de an incerc sa-mi promit cate ceva, legat de comportamentul meu si de ceea ce simt.
Promit ca voi face totul altfel!
Promit ca voi fi mai atenta cu persoanele dragi!
Promit ca voi trata cu indiferenta rautatile din jur!
Promit ca voi renunta la orgoliu!
Promit ca nu voi mai fi atat de sceptica!
Promit ca imi voi suna persoanele dragi mai des!
Promit ca nu voi mai actiona la primul impuls!
Promit ca voi face ceea ce imi va dicta inima si nu ceea ce imi vor dicta altii!
Promit ca nu ma voi mai grabi sa-i judec pe altii pentru greselile facute, sau comportament.
Promit...promit..
Azi am primit un mesaj prin care mi se spunea: „ma rog la Dumnezeu sa-ti dea puterea de a ma ierta daca ti-am gresit....”
Atat de tare m-a sensibilizat incat nu m-am mai putut concentra la altceva.
Si in mintea mea au incoltit itrebarile: “oare nu am fost prea dura?”, “oare nu am judecat gresit?”
Putere am… si iert,
ca asta fac mereu,
dar este dreptul meu,
sa cer putina reciprocitate,
ca-s om si eu,
chiar de nu am palate,
sau alte averi accumulate,
am suflet bland si bun
si poate asta ne mentine
la egalitate.
