Despre picnicul bucatarasilor, frumoasa noastra ultima intalnire, ati tot auzit povesti si veti mai auzi, dar vin si eu cu a mea, pentru ca este un subiect greu de epuizat :).
Asa cum stiti, Bucataras a anuntat din timp data, locul si toate detaliile folositoare, sa se auda, sa se vada, sa se pregateasca tot bucatatsul pus pe intalnit. Planul initial era sa repetam scenariul picnicului de anul trecut, adica sa ne vedem in Oraselul Copiilor, unde ne-am simtit minunat, asa cum nu credeam ca se poate mai bine :).
Iata insa ca "Universul" a conspirat si ne-a aratat ca nu am presupus bine...
Desi la inceputul lui mai, cand a fost anuntat picnicul, era greu de crezut ca vara nu va fi instalata "de tot", iata, cu doar cateva zile inaintea intalnirii atat de asteptate, se prefigurau mai multe surprize mai putin placute: progrnoza arata neimbucurator, gratarele fusesera "ridicate" exact cu cateva zile inainte de intalnire si urmau sa fie reinstalate... chiar in urmatoarea zi.
Asa ca, in fata acestor noi date, ne-am framantat un pic cautand cea mai buna solutie... sa anulam... exclus! Sa mergem unde am stabilit si... vedem noi... exclus din nou. Dar iata ca in urma catorva zile cu dileme si indoieli a aparut solutia ideala: ceainaria Ceai la Vlaicu, un loc fermecat din mijlocul Bucurestiui, cu o gradina secreta (asa cum bine a spus cineva), rupta de timp si spatiu, intima si primitoare, parca anume creata pentru bucatarasii cei calzi si prietenosi.
M-am bucurat din toata inima sa vad ca majoritatea bucatarasilor dragi din Bucuresti poate veni, dar cu atat mai mare a fost surpriza cand am vazut ca au confirmat si cei mai de departisor (Clementina si Vali & CO, Merisor si Adi, Andra si familia ei frumoasa, Laura si Teo plus doua bucati teroristi simpatici - ultimele doua familii de bucatarasi in premiera ) sau chiar de foarte departe: Bia si Sebi de la Brasov, Adina si dragalasele mitinite de la Miercurea Ciuc, Licurici si Marius de la Ramanicu Valcea sau chiar draga Simona, tocmai de la Hunedoara. Din Bucuresti, au spus prezent si ne-am bucurat tare mult de prezenta lor: Buni, Motanul, Ruxy, Dan si unul dintre cei doi copii frumosi ai lor, Paul, Panacris si Tata Zmeu, Irinuca, Oana si baietii ei frumosi si "aripa tanara bucuresteateana" Camelia, Andreea (Deyutzky) si Andruta. Intr-un cuvant, gasca mare, veselie, prietenie, strangeri in brate, bucuria revederii sau a vederii pentru prima data in fata in fata.
Motivul pentru care ceainaria cea cu dichis a fost aleasa ca noul loc de intalnire era pentru ca avea atat spatiu din belsug in interior - pentru cazul foarte probabil in care ar fi plouat, cat si in aer liber - pentru cazul fericit, dar destul de putin probabil (chiar si cu o zi inainte) ca ploaia s-ar mai fi si oprit sau, prin vreo minune, ca ne-ar fi ocolit.
Si ce sa vezi? Dupa zile intregi cu ploaie, dupa ce chiar si in dimineata zilei intalnirii plouase putin, incepand cu 12.00, ora stabilita pentru inceperea "picnicului" (devenita acum denumire generica), vremea a devenit si a ramas PERFECTA.
Doar Clementina si Motanul ma "avertizasera" ca daca vin ei apare soarele, dar eu, nu si nu, lasa cu plan de rezerva, lasa sa avem si-un acoperis "pentru orice eventualitate", daca trazneste, daca tuna, daca... sa avem scapare :)). Si, nu-i vorba, am fi avut una foarte draguta, nu oricare ;)
Dar, dupa cum v-am spus, ati aflat si vazut deja... nu a mai fost cazul. Soarele a fost generos, vremea minunata, parfumul florilor din gradina naucitor, relaxarea si bucuria mai spornice decat oricand ;) Asa ca, prinzand curaj, am mutat rand pe rand in gradina toate decoratiunile din interior care fusesera pregatite din seara dinainte.
Si ca sa ma credeti ca picnicul a fost ca o poveste, va spun ca evenimentul a fost deschis chiar de... zane! Frumoase si bune cum stim cu totii ca sunt zanele astea, ele au impartit generoase cadouri frumoase copilasilor. Ilinca, absenta motivat, a primit si ea tot felul de minuni, pentru care le multumeste pe aceasta cale ;). Tot se chinuie ea sa isi zgaltaie o masea care se incapataneaza sa nu ii mai cada odata, in speranta ca Zana Maseluta isi va face aparitia cat mai devreme, iata ca acum nu mai e nevoie :))
La scurta vreme dupa reunirea noastra, ea insasi magica, a aparut si surpriza dupa-amiezii, magicianul Valentino, cu momentele lui de magie foarte inspirate si apreciate deopotriva de cei mici si de cei mari prezenti. Asa cum anticipasem, el urma sa faca si gratarul, costumat conform imaginii cu sortul "magic" pe care v-am aratat-o drept promo, dar in ultimul moment a fost solicitat in alta parte, asa ca a plecat fara sa mai faca magia cu muschi.
Dar noi am fost mai mult decat multumiti de prestatia lui Teo, si el tot cu sort, marca Bucataras chiar, deci cel mai bun, cel mai aratos sort, iar bucatarul purtator ne-a servit cu gratarul cel mai gustos. Semn ca nu trebuie sa mai lipseasca de la nicio intalnire a bucatarasilor ;)
Veselia a continuat cu rasete de copii, planuri de nunta, gustat din minunatiile culinare aduse de fiecare, povestit, delectat cu bauturile speciale de la ceainarie, desene pe maini, zambit si povestit din nou.
Eu am facut cam cate fotografii am putut, ma scuzati daca am omis pe cineva sau daca pe unii i-am gasit mai la indemana decat pe altii, daca am facut-o e semn ca trebuie sa ne mai intalnim ca sa ma compensez ;). Si va dau cel mai bun sfat, daca vreti fotografii trageti-ma de maneca, e cea mai sigura metoda, in avalansa de lucruri in desfasurare e posibil sa pierd din vedere ca ati fi vrut ceva anume, asa ca nu ezitati :).
Desi planul fusese ca intalnirea sa fie pana aproximativ pe la 17.00, de fapt ea s-a intins voioasa pana pe la 19.00-19.30, cand au plecat cei mai multi dintre bucatarasi, iar la ora 20.30, cam cand am plecat eu, inca mai era o mica gasca de bucatarasi in gradina cea primitoare, care ne fusese "taram de poveste". Simona avea tren abia spre miezul noptii si doreau sa ramana cat mai mult cu ea, doar nu erau sa lase un top model asa, singurel, noaptea prin Bucuresti :)
Din cate am auzit, o parte dintre bucatarasi urma sa se intalneasca si a doua zi, eu nu am promis nimic si bine am facut, pentru ca pe cat de drag mi-ar fi fost sa ii mai vad inca un pic, pe atat de greu mi-ar fi fost sa imi coordonez programul destul de incarcat, in care aveam destule "magii" restante si pe acasa :))
Si-am incalecat pe-o sa... ca de n-ar fi nu s-ar povesti... astept cu mare bucurie continuarea povestii bucatarasilor de pe taramul prieteniei, dar asta in episodul urmator :).
Va multumesc tuturor, prezenti sau absenti motivat, pentru caldura si prietenia voastre!
VA URMA :)