Repede, pana nu ne prinde Bengalionul, sa va spun si eu povestea mea despre ultima intalnire a bucatarasilor de la Paltinis.
Si incep cu concluzia: nici nu se putea un motto mai potrivit decat acesta, inscriptionat pe dragalasul tablou primit in dar de la Dia, care da si titlul articolului meu.
Iar acest eveniment al comunitatii Bucataras a dovedit-o inca o data, mai mult decat oricand parca.
Cred asta pentru ca, asa cum am mai marturisit, am fost impresionata de legatura prieteniei intre atat de multi oameni cu aceeasi structura sufleteasca, cu o pasiune comuna, dar totusi fiecare diferit in felul sau.
Asadar, la sfarsitul verii, bucatarasii s-au adunat inca o data ca sa se bucure unii de altii.
Intalnirile bucatarasilor au fost intotdeuna mai mult decat un motiv de recreere. Multi dintre participanti fac un efort de destul de mare sa ajunga, fie datorita distantei, fie a problemelor sau treburilor personale ale fiecaruia. Desi de fiecare data destinatiile alese au fost frumoase, nu mereu a fost simplu de ajuns sau de sincronizat cu programul sau oligatiile personale din perioada resepectiva.
Si totusi, oamenii cu mare drag unul de celalalt si dornici de a impartasi cateva momente impreuna si in viata reala, s-au mobilizat si de data asta intr-un mod fantastic.
E drept ca la mobilizarea asta, mai ampla ca oricand, cum ziceam, a contribuit un motor important: apriga noastra leoaica, care a pus atat de mult suflet si energie :). Nu e putin lucru sa cauti si sa gasesti cea mai buna varianta pentru un grup atat de mare, sa ii informezi, pe unii sa ii convingi, pe altii sa ii strangi cu usa si sa complotezi cu sotii :))
Ce mai, ce a facut Clementina, de la gasirea minunatului loc de intalnit, Vila dintre brazi din Paltinis, Sibiu, pana la ultimul detaliu de care a avut grija pentru ca toti invitatii sa se simta special merita toata aprecierea noastra si fiecare participant a fost recunoscator pentru contributia ei importanta la succesul acestei intalniri.
Fata hotarata, ea ne-a pus in vedere timp ca vom asista la o petrecere speciala, supranumita “Marea pijamaleala”.
Intelegerea clara, “de acasa, ca nu avem discutii”, a fost: “ori in pijamale, ori fara haine”, asa ca alegerea a fost simpla :))
La petrecerea cu pricina, toata lumea s-a conformat, ba chiar s-a intrecut in tinute lejere, unele spectaculoase, dupa cum o arata si pozele ;). Doamne ce hlizeala!
Locul intalnirii a fost perfect: priveliste de vis, loc de desfasurare pentru toate activitatile, atractii turistice in apropiere, o multime de locuri de vazut si lucruri de experimentat, asa incat chiar si cele 4 zile s-au dovedit prea putine.
M-am bucurat sa revad din nou atatia oameni dragi si sa cunosc si bucatarasi cu care nu avusesem placerea sa ma mai intalnesc, dar toti facuti din acelasi aluat: de cornulete :)) Bun ca painea calda! M-am intalnit in premiera cu Ancuta si cu sotul ei cel saritor, dar si cu Carmen Manu si cu la fel de sociabilul Tata Urs :).
I-am regasit pe frumosii Merisor si Adi, pe vesnic indragostitii Panacris si Tata Zmeu, pe frumoasa si haioasa Bunica, pe simpaticul si alintatul Motan, pe Padre si Liliana si fetita lor frumoasa si cu aceasi lumina in ochi ca si ei, pe dragii Ruxy si Dan cu cei doi copii frumosi, pe Laura si preacumintelul Teo, cu ai lor asa-zisi teroristi (de fapt ingerasi in toata regula), pe Mihaela cea harnica si pe sotul ei norocos, pe Dia ce calda, pe frumoasa si sensibila Simona si baietii ei pe masura, pe Timea cu Mitica al ei care te molipseste de optimism si energie, pe Mena cea zambareata si pe Marius, taticul nostalgic, pe Andra impreuna cu familia ei frumoasa, pe dragii Roxana si Adi, impreuna cu printesa lor, pe tinerii si frumosii indragostiti Bia si Sebi, pe frumusica mamica Mirela cu jucariile ei vii, pe Adinuta si pe fetitele ei minunate.
Si parca erau si Clementina si Vali pe acolo :)). Nu sunt sigura pentru ca erau foarte retrasi, chiar nu pot sa imi amintesc costumatiile lor de la petrecerea in pijamale, cred ca era ceva prea cuminte :)).
Intalnirea a fost marcata de o coincidenta tare frumoasa, aniversarea zilei de nasterea a Claudiei <3. Astfel, pe buna dreptate, a putut sa spuna ca a avut o aniversare ca o nunta din povesti, de trei nopti si trei zile.
Ne-am bucurat pentru a doua oara de prezenta speciala a prietenului nostru, actorul Daniel Fat, familiar cu gasca bucatarasilor de la Bengalionul trecut. Ne-a cantat de nu ne-am vazut fiecaruia in parte si tuturor impreuna, spre amuzamentul si deliciul audientei. In urmatoarea seara cei mai rezistenti dintre noi ne-am putut bucura, in jurul focului, si de cateva dintre cantecele din repertoriul lui Daniel, compuse chiar de el, care ne-a dezvaluit o alta latura artistica a sa, in afara celei de excelent improvizator.
Daniel s-a simtit din nou ca intre amici buni, gratie caldurii bucatarasilor. Tot lui ii datoram ideea de a merge la miezul noptii sa ii facem serenade Diacontei, imediat dupa “inceputul zilei ei” si chiar daca noi, ceilalti, ne cam codeam, cum sa sculam sarbatorita din somn, daca se sperie, daca se supara... momentul a fost minunat si emotionat. Asa ca multumim artistului curajos si inspirat! :).
Alex a fost, asa cum zicea si Dia, “de-al bucatarasilor”. A taiat lemne, s-a jucat si a cules ciuperci cu copiii, a facut cumparaturi cu Padre si Zanul, a dat sfaturi despre gatit si a povestit experiente din spatele organizarii unui restaurant, a gatit, a dat foc bucatariei si a mancat jumatate din tava de prajitura Carpati a lui Merisor, adica toate lucrurile pe care stie el sa le faca mai bine :)). S-a simtit extraordinar alaturi de bucatarasi, s-a relaxat si, sa stiti, chiar daca pare mai inabordabil la prima vedere, uneori si la a doua si la ea treia :))) (cel putin la mine asa a fost), e un baiat tare de treaba si generos (sa nu ii spuneti ca l-am laudat).
Ca am degustat toate minunatiile Pamantului, ca mi-a mers la suflet sa vad “gradinita Bucataras” vesela si zumzaitoare, ca m-am simtit ca in copilarie la focul de tabara si ca fiecare moment petrecut in compania bucatarasilor a fost memorabil, nici nu trebuie sa va mai spun.
Va multumesc inca o data, bucatarasi dragi, pentru caldura voastra, pentru darurile cele de suflet, pentru sinceritate si pentru faptul ca de fiecare data ma faceti sa simt ca intre prieteni!
P.S. Cristina, sunt mandra sa am una dintre creatiile tale sensibile, care asteapta sa isi gaseasca cel mai potrivit loc unde sa poata fi admirata. Simona, nu voi uita grozava ta tocanita de galbiori... :)
Bravo, bucatarasi! 
