Mi-e dor de mine!
Mi-e dor de mine,veselă şi îndrăzneaţă,plină de trăiri,de dorinţe,chiar dacă, de cele mai multe ori sunt contradictorii.
Mi-e dor de senzaţii învolburate dar statornice,de nod în stomac şi multe speranţe.Să ies din rutina ucigătoare.
Mi-e dor de lipsa de singurătate,mi-e dor să râd,mi-e dor să sper.
Vreau şi nu vreau să îmi fie dor……..
Mă vreau înapoi,cu sufletul îndrăgostit de tot ce mă înconjoară,dăruind iubire necondiţionată,fără teama că se va epuiza.
Mi-e dor să uit de mine.
Mi-e dor de un EL,dar mai dor îmi e de mine.
Oare îmi lipseşte EL? Cred că da, uneori.
Mi-e dor de o iubire matură cu trăiri adolescentine.De trăiri intense dar adevărate.
Mi-e dor să fiu din nou vulnerabilă şi puternică,tandră şi sălbatică.
Undeva m-am pierdut,impunându-mi nişte limite,ori încercând să fiu pe placul celorlalţi.
Am uitat să înlătur scutul după ce am fost profund rănită,să-mi îngădui să fiu fericită,să mă împlinesc sufleteşte.
Mi-e dor să îmi fie dor……………