Într-un acces de modestie și curiozitate, că exces am tot timpul, glumesc, firește, n-am avut încotro decât să mă uit în dicționar în momentul în care, primind un telefon, am constatat că mi s-a făcut o propunere aproape indecentă, cu tentă juridic-culinară, desigur, o provocare de care nu mi-a fost frică, chiar dacă, recunosc, mi-ar fi plăcut să fie cu public, pe viu, nu prin participare tăcută, din spatele ecranului.
Vasăzică, nu că n-ați ști asta deja, am făcut parte din juriul care a desemnat câștigătorii reței anului 2017. Acum, că am pomenit de dicționar, trebuie să spun definiția, juriului, care este o „comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea și promovarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc”. Am zâmbit larg citind definiția, mai ales la partea cu specialiștii, în cazul de față, eu fiind principalul candidat în a nu face parte dintr-un juriu pe un site culinar, fiind cel mai nebucătar user (cred) din cei care activează mai des ori mai rar pe această minunată pagină. E drept, sunt, conform celor spuse de voi de-a lungul timpului, un vocal comentator (când sunt prezent), dar specialist în bucătărie nu sunt, chiar dacă, recunosc, n-am cum să mor de foame vreodată într-o bucătărie, câteva zeci de feluri de mâncare știind să fac, destul de puțin însă dacă raportez totul la cât îmi place să mănânc.
Așadar, am primit invitația și am tratat-o cu seriozitate, nu de alta, dar știu bine cât de mult se străduiesc userii ce dau viață paginii, mare parte dintre ei și prieteni de-ai mei, să gătească și să modereze cele gătite, spre a împărtăși creațiile lor miilor de cititori din toate colțurile lumii. Mai mult decât atât, am încercat să trec prin toate rețetele cu aceeași sârguință, știind că pentru fiecare literă a rețetei s-a consumat un timp pe care cel/cea care l-a pierdut l-ar fi putut folosi în alte moduri. Și, peste toate, seriozitatea cu care am tratat invitația a fost dublată de faptul că ceilalți membri ai juriului, oameni deja consacrați în cele ale culinarului profesionist, au depus la rândul lor, cu un ochi avizat, un efort cel puțin egal cu cel făcut de mine, spre a onora munca celor care s-au înscris în concurs.
Vă spuneam că mi-ar fi plăcut să fie o jurizare cu public, nu-ș de ce, dar la partea vocală mă pricep mult mai bine decât la scris ori, după caz, doar la a nota ceva, chiar dacă, în cazul de față, dincolo de faptul că nu sunt un specialist în ale culinarului, am văzut că notările mele au fost în mare parte pe aceeași linie cu ale celor cu adevărat pricepuți, ceea ce înseamnă că dacă școală multă nu am (gastronomică), măcar am învățat din experiență. Și, în aceeași notă, că tot m-a întrebat cineva, cândva, dacă-mi place arta, pot spune că nu excelez la multe când vine vorba de teoriile estetice, combătute în istorie, printr-un eseu minunat de Tolstoi, dar măcar la arta gastronomică tot mai pricep câte ceva, chit că înghit destul de greu, pe nemestecate uneori, ideea de mâncare-concept, căci dacă ar fi să număr boabele de mazăre dintr-o farfurie ori foile dintr-o plăcintă, adio sațietate, adio poftă de mâncare.
De cea am scris aceste rânduri? Pentru că-s momente în viață când ești solicitat să iei decizii care-i privesc pe ceilalți într-o mai mică ori mai mare măsură, indiferent de domeniu, decizii care pot afecta viața unui om pe termen scurt sau lung, la modul fizic, psihic ori chiar spiritual, fără să realizezi cât de mult contează modul corect în care dai o notă pe munca celor care, într-un punct al vieții, depind de claritatea cu care tu vezi printr-un punct, printr-o firimitură, întregul pe care oricum nu-l poți pătrunde niciodată cu adevărat.
Mi-a făcut plăcere și-a fost realmente o bucurie să fiu solicitat pentru această jurizare, mi-a făcut plăcere să fac parte dintr-o comisie selectă de oameni cu care am interacționat (aproape cu toți) și-n viața de zi cu zi, mi-a făcut mare plăcere să trec prin paginile unor bucătărași pe care-i cunosc și, prin prisma acestui lucru, fiu părtaș emoțiilor lor și timpului acordat de ei pentru cele lucrate spre a le face pe toate cu gust bun și cu bun gust deopotrivă. Cred și susțin deopotrivă că aceste concursuri trebuie să continue, și nu pentru premiile oferite, nicidecum, ci pentru a se păstra în mintea și sufletul celor care participă spiritul de îmbunătățire a propriilor lucrări, posibilitatea de perfecționare probată prin ochii unor oameni care, mai pricepuți ori nu, pot da o notă care să stimuleze și să bucure deopotrivă strădania unor clipe de inspirație.
Și, pentru a încheia cu gândul la modestia dintru început, că am vorbit mai mult despre mine decât despre minunatele rețete, bag seama că aici merge perfect zicala de-am citit-o eu cândva, anume că, „deși omida face toată treaba, fluturele este cel care primește atenția”.
Felicitări participanților și câștigătorilor, mulțumiri organizatorilor, juriului și galeriei!
