A fost frumos, tare frumos! Acum... din perspectiva fiecaruia dintre noi sigur s-a vazut diferit, dar eu o sa va povestesc cum am vazut eu, iar pe cei care nu ati putut ajunge sper sa va transpun un pic acolo. Ca de n-ar fi nu s-ar povesti...
Povestea intalnirii bucatarasilor de anul asta incepe pentru mine vineri dimineata, cand eram "imbarcata" in trenul de 5.53 spre Sighisoara, impreuna cu Buni si Motan. Din Campina urmau sa ni se alature Clemetina si sotul ei, Vali. Cu o zi inainte vorbisem cu Motan despre drum si el spunea, lasa, sa vezi ce repede ajungem, ba o vorba, ba o gluma, trece timpul imediat. Eu, plina de speranta, completasem... ba un somn... La care Motan zice, realist, ei somn, care somn, poate doar pana la Campina, ca dupa ce urca Clementina nu mai doarme nimeni :))
In gara la Campina numai ce ne-am uitat cateva secunde pe fereastra si i-am zarit imediat inconfundabila coama a Clementinei. Dar gasca din inter regio-ul 1745 a fost completa abia de la Brasov, unde ni s-au alaturat Adina cu dragele maruntele (care nu mai erau chiar asa de maruntele ca alta data, dar tot asa dragute cum le stim...). Asa ca dupa Brasov a urmat un nesfarsit sir de fazan, telefonul fara fir, adevar sau provocare si alte jocuri numai bune pentru niste oameni sculati de pe la 4.00 dimineata sau nedormiti de 2 zile ca mine, dar daca nu erai pe faza primeai imediat un ghiont de incurajare. Cu maruntelele nu era loc de negocieri, asa ca ne-am conformat programului de divertisment fortat si uite asa, din pedeapsa in pedeapsa si din lovitura incasata din partea karatistelor in alta lovitura.... am ajuns la Sighisoara, locul despre care povestisem atat pe Bucataras, in care ne proiectasem atatea momente frumoase, care asteptau sa ni se intample.
Am ajuns cu taxiul la motelul despre care nu stiam foarte multe si a carui adresa nu era foarte promitatoare, E60, km 16 (sau ceva de genul asta), in legatura cu care mie taximetristul a reusit sa imi arunce o urma de indoiala spunand ca de ce am ales hotelul ala, ca e total aiurea amplasat, departe de oras... insa mi-am zis ca asta e, daca hotelul nu o fi prea grozav chiar nu conteaza, oricum nu e decat un loc de dormit si nu pentru asta ne intalnim noi. Odata ajunsi insa, mi s-au risipit toate rezervele, hotelul arata foarte bine, lumea de acolo extrem de amabila, camerele frumoase, un restaurant dragut si o terasa foarte larga, frumos amenajata si primitoare. Era de fapt tot ce ne puteam dori si mi-a depasit orice asteptare.
Am felicitat-o pe Mirela pentru alegere, a fost cum nu se putea mai inspirata.
Si a inceput cu adevarat prima zi din intalnirea bucatarasilor de la Sighisoara... Gasca matinala din tren s-a asezat cuminte pe terasa pentru ca nu erau inca pregatite camerele, nu e nimic, noi aveam ce face si ce povesti, iar nu dupa mult timp au inceput sa apara bucatarasii lansati din toate directiile catre centrul tarii, dar ce spun eu centrul tarii ca asta e asa,in mod obisnuit, iar acum nu era deloc obisnuit, catre centrul universului, asa de astepata era intalnirea asta tot anul de catre toti cei care pun o bucatica din sufletul lor pe Bucataras.
Rand pe rand si-au ocupat camerele Ina si Costel, Bya si sora ei, Merisor si Adrian, Simona cu Florin si baiatul lor frumusel si cumintel, Bogdan, Mena si Marius, Panacris si Tata Zmeu, Dia, Mirela, Mihaela, Ruxy si Dan, Timea (confirmarea fericita din ultimul moment)... ce mai, o multime de oameni frumosi, veselie multa...
Dupa sesiunile de imbratisati, fericiti ca se intalnesc dupa ce mult timp si-au dus dorul unii altora, s-au pus pe povestit si glumit, asa cum le sta bine unor bucatarasi cu sufletul deshis si pofta de viata. In cursul zilei am mai primit o veste buna! Gaby, sufletul Bucataras, care parea ca nu va mai putea veni, avea sa soseasca sambata, bucurie mare pentru noi toti.
Maruntelele nu au stat o clipa. Sculate cu noapte-n cap, cu doua trenuri schimbate si multa agitatie, m-as fi asteptat sa "pice" de cum am ajuns la hotel. Te-ai gasit! Au alergat neincetat, au ciripit ca niste vrabiute gurese, au chinuit pe cine au prins cu piscaturi si lovituri "in joaca" (Cris are niste dovezi foarte clare ale jocurilor astora de copii obositi si fara energie, dovezile fiind de culoare violet si aflandu-se chiar pe antebratele ei :)).
Si ca si cum nu ar fi fost destul, spre seara erau foarte dezamagite ca sunt refuzate la fotbal. Si uite asa, unul cate unul, maruntelele Duracell au racolat doua echipe complete de jucatori si s-a incins un fotbal pe bune, pentru ca motelul asta primitor avea si un teren de fotbal in toata regula ;). Ambele echipe "au facut o figura frumoasa", scorul a fost strans, s-au remarcat cativa jucatori cu perspective promitatoare, dintre care enumar cativa: Merisor, mijlocas cu reale calitati, Adina, golgeter absolut, Costel, atacant periculos, Florin, capitan de echipa, portar, atacant, fundas si alte cateva roluri in acelasi timp. Catorva bucatarasi chiar li s-au facut niste propuneri avantajoase de transfer la Gustos :)).
Cert e ca ne-am distrat bine de tot si am obosit placut, plus ca am mai anihilat cate ceva din efectul zecilor de degustari din mostrele de prajituri si nu numai aduse de fiecare, dintre care castigatoare detasata a fost declarata snickers-ul Inei (sper sa nu gresesc autoarea, am retinut fara ezitare doar gustul - ah, mi se sopteste din comentarii ca era a Zmeoaicei prajitura... sper sa nu-mi taie capul..., maruntelele au zis ca e cea mai buna si eu le-am aprobat in gand...), urmata indeaproape de cornutelete fragede ale Menei (puse pe seama unei Ancute, care le-ar fi facut si adus la gara :))).
Fiecare a mai ramas pe terasa cat a mai rezistat si ne-am retras rand pe rand, bineinteles cele mici printre ultimele...
Eu am avut o colega de camera tare faina, Timea, cu care vorbisem de multe ori la telefon dar nu ne intalnisem pana atunci, dar a fost ca si cum ne-am fi stiut de cand lumea.
Pentru a doua zi am stabilit ca vom merge la o plimbare prin centrul Sighisoarei. Zis si facut, sambata, in a doua zi de intalnire, ne-am dus catre cetate. Eu nu mai fusesem pe stradutele fermecatoare ale Sighisoarei de cand eram studenta si mergeam la festivalul medieval, in timpul caruia strazile cetatii frematau de oameni, la tot pasul gaseai ceva interesant de facut, iar dorul atmosferei boeme de atunci si al vremurilor petrecute cu prieteni dragi m-a facut sa fiu foarte nostalgica acum. Era aceeasi Sighisoara pe care o stiam, doar oamenii ceva mai putini (dar si acum era un festival etnic si era putina agitatie) si eu ceva mai "veche", mi-a placut mult sa revad orasul.
Poza ici, poza colo, du-te-ncolo, vino-ncoace, dupa cateva minute de cand ajunsesem in centrul cetatii nu am mai vazut niciunul dintre cei 30 de bucatarasi cu care venisem :). Noroc ca locul e atat de mic si in scurt timp regruparea s-a produs de la sine si am continuat sa mergem impreuna catre vestitele scari interminabile (degeaba a intrebat Motanu de lift...), pana pe la scoala, Biserica din Deal si cimitirul romantic de langa ea... Au urmat turnurile, al croitorilor si al tabacarilor (Costel cel bine documentat stie mai bine), o poza frumoasa de grup si apoi ne-am indreptat catre un loc in care sa mancam sau sa bem, sa ne relaxam si sa mai vorbim si noi putin :). Pana la urma ne-am impartit in 3-4 grupuri, gandindu-ne ca e greu pentru un singur loc sa faca fata intr-un timp rezonabil unei comenzi pentru 30 de persoane odata.
Cam cand am terminat de mancat a aparut si Gabita impreuna cu fetita ei cea frumoasa (desi nu seamana cu ea :)), Mona.
Dar, ce sa vezi? Cine mai vine la scurta vreme...? :) Alex Teacher!!! Surpriza pentru bucatarasi, nu a aparut el chiar din tort ca in imaginile de pe peretele Clementinei de ziua ei dar... a fost primit cu simpatie de adunarea cea vestita si integrat rapid.
La scurt timp ne-am retras catre hotel si Alex ne-a mai pregatit o mica surpiza, un gratar "cu de toate" la care l-a ajutat sotul al Roxanei, sosit si el sambata impreuna cu Roxana si fetita lor, dar si de maruntele, care nu puteau scapa ocazia sa isi mai cheltuie un pic din rezerva nesecata de energie si care s-au invartit neobosite printre picioarele bucatarilor bagandu-si manutele in toate cele. Cu asa ajutoare de nadejde, nu putea iesi decat un gratar pe cinste, toti ne-am lins pe degete si i-am felicitat pe bucatarii cei harnici!
In timp ce Alex gratarea, eu le povesteam bucataraselor cate ceva despre fotografie, cum e cu diafragma, timpul de expunere si setarile aparatului. Promit sa revin cu detalii si in scris intr-un articol ;)
Ni s-au alaturat si Anca_Rm, impreuna cu sotul si prichindica lor, inca o revedere placuta ce a marit randurile si bucuria bucatarasilor.
Seara a continuat cu un moment in care Gaby generaleasa i-a chemat la masa pe toti cei prezenti si nimeni nu s-a incumetat sa nu ii respecte regulile. Se zvonise deja printre mamarute ca ar fi vorba despre o supriza, ce surpriza, nicio supriza :). De fapt era ceva, ceva adevarat, Bucataras, dragut cum il stim, trimisese cateva mici cadouri, in semn de multumire pentru harnicia si entuziasmul lor.
Bucatarasii s-au echipat imediat cu sorturile cele verzi si ochioase si, desigur, au mai facut cateva poze, cat sa le ajunga pana la anul :)
Atmosfera a fost intretinuta si de un localnic care statea singur la o masa si privea hipnotizat spectacolul gratuit in care se produceau bucatarasii, in timp ce tinea mandru pe masa un aparat dat la maxim din care, in ciuda dimensinilor reduse, se revarsa cu putere o muzica popularo-manelisto-cumva (nu ma precep sa definesc mai bine genul) pe care l-am rugat de vreo doua ori sa il dea mai incet, asa incat sa auda doar dansul si care pana la urma s-a invoit contra unei poze ;).
Dar Alex a mai venit cu o propunere - surpriza... : toata suflarea bucatarasa sa participe la un concurs tare simpatic. Inarmat cu bilete pe care a scris cate un ingredient, Teacher i-a provocat pe scolarii de ocazie sa traga un bilet si sa scrie o compunere, reteta sau ce-o iesi, in care sa foloseasca respectivul ingredient intr-un mod cat mai original. Stiu ca poate fi o contradictie cu povestile de mai sus cu hlizeala, dar bucatarasii pot si foarte seriosi in veselia lor, asa cum au dovedit in cazul asta. Curajosii, nu putini, s-au pus pe treaba constiinciosi. Unii au avut nevoie de ciorne. Altii de foi suplimentare (Mutulica, normal). Concentrare maxima. Emotii. Nimeni nu copiaza :)). Cert e ca la finalul extemporalului - supriza s-a strans un teanc generos de biletele pline de texte in care fiecare si-a provocat imaginatia sau cunostintele cat de mult a putut. Astfel incat alegerea juriului (Alex si Mona) nu a fost deloc usoara. Intr-un final, dupa un mic moment de suspans... juriul a deliberat... asta dupa ce a ras cu pofta de multe dintre cele scrise de bucatarasi. Mona, fetita lui Gaby, a fost si asistenta lui Alex la inmanarea premiilor.
Iata castigatorii, in ordinea anuntarii lor:
- Jeni (minichef) - mentiune speciala pentru o reteta dulce: "cand se termina concusul mergem sa ne jucam cu papusile" :)); premiul a fost o invitatie adresata minichefelor de a veni la Bucuresti sa gateasca impreuna cu Alex ;)
- Locul 3 - Buni (ingredient - fructul pasiunii, pus in valoare intr-o strofa inspirata, demna de o diva adevarata si poeta pe deasupra);
- Locul 2 - Clementina (ingredient - coaste de porc!!! Si nu, nu a fost niciun aranjament, biletelul a fost tras de Vali la intamplare; Clementinei nu i-a mai ramas decat sa fie ea insasi);
- Locul 1 - trei soti curajosi, Marius (sotul Menei), Florin (sotul Simonei) & sotul Ancai (locul castigat a fost binemeritat, muncit din greu de baietii care au compus o reteta elaborata, cum s-au priceput ei mai bine cu "ingredietul comun" - momite! :))) Asa cum vedeti si in poze, Fiskars i-a premiat cu trei cutite de buna calitate pe cei trei samurai :)
Multumim foarte mult partenerilor de la FISKARS, care au oferit cu generozitate premiile 1, 2 si 3 la concursul Bucataras, precum si cate un cadou fiecarui participant la intalnire, produsele atat de utile in bucatarie si de buna calitate au fost foarte apreciate de bucatarasi ;)
- si... Marele Premiu, un blender personal Blend Active de la Breville merge la... Mena!!! Felicitari, Mena, sa te rasfeti in fiecare zi cu bauturi bune si sanatoase! (ingredientul secret de pe biletel - fudulii... de porc). Va asigur, iar bucatarasii prezenti va pot confirma, ca "reteta" de fudulii a Menei a fost perfecta, garantata, premium, cum vreti voi, dar pentru ca, cine stie, s-ar putea sa intre si copii pe-aici, nu o pot reproduce :)).
E drept ca cei care au castigat au si cazut "pe subiect" :)). Oricum a fost haz mare pe terasa de la Corsa, am ras cu lacrimi.
Dupa o seara atat de plina, usor, usor, bucatarasii s-au retras, bifand inca o zi exceptionala.
Bine, s-au retras cei mai putini rezistenti, insa cei mai tineri si plini de viata au continuat petrecerea: Buni, Motan, Cristina si Tata Zmeu (in mare verva), Clementina si Vali si inca vreo cativa bucatarasi poznasi, oameni de la care putem lua oricand meditatii de distractie. Mai tarziu li s-au alaturat si baietii de la Bere Gratis, ca sa vezi, cazati in acelasi motel, care, veniti de la festivalul la care cantasera si la care nu li se oferisera decat "digestive", au apreciat fripturile de la masa bucatarasilor si prajiturile din belsug, cu atat mai mult cu cat restaurantul era inchis la ora aia... Deci putem spune ca cei de la "Bere gratis" au colaborat frumos cu cei de la "Mancare gratis" :)).
Totusi, chiar asa, in toiul noptii, cateva fete harnice s-au mai oprit la receptie sa mai posteze una-alta ca sa nu li se cunoasca lipsa de pe site-urile pe care mesteresc ele, Gaby, Adina si Timea, la care m-am adaugat eu cu prelucrarea pozelor, asa incat la miezul noptii era o atmosfera de lucru in toata regula.
Pe la 1 si ceva eu si Timea ne-am zis, gata, culcarea, e tarziu... Eu am mai mesterit putin la poze dupa care am zis sa fiu cuminte, sa nu o deranjez pe Timi care nu poate dormi nici daca vecinul de la camera de desupra se foieste in pat, aude orice fosnet de bob de mazare printesa :)). Asa ca am lasat cuminitica laptopul langa pat ca imi las colega sa se odihneasca. Te-ai gasit... parca eram in tabara dupa ce s-a dat stingerea, una povestea una, cealalta una si mai si... si tot asa, pana pe la 3 si ceva cred ca am tinut-o, cand am simtit ca, desi eram in continuare foarte interesata de povesti, ratasem o buna bucata din ultima istorisire a Timeei... :)).
Dimineata, ultimele povesti, ultimele degustari, aceeasi cafea imprevizibila a Inei, care de data asta a fost tare, asta ne-a cazut la lozul in plic de duminca dimineata :)).
Cine a aparut in ultimul moment, duminica, cu doua ore inainte de plecare? Zanul insusi! A fost o bucurie pentru bucatarasi sa il revada pe sotul Timeei, absent motivat de la intalnire, iar eu am considerat ca isi merita titulatura de zan, asa amabil si zambitor, desi maruntelele spun ca acum nu mai este, pentru ca Timea nu mai este zana, ci om normal, pentru ca si-a tuns parul, iar el si-a pierdut rangul, prin asociere :)).
Si inca o supriza pe ultima suta de metri, ni s-a alaturat si Licurici cea frumoasa, chiar si pentru o ora-doua, a venit de la Ramnicu Valcea sa se intalneasca cu bucatarasii...
Costel a fost desemnat in unanimitate sa scrie in cartea de onoare a motelului si asa a facut, le-a lasat gazdelor niste impresii frumoase din partea noastra, ce-i drept in bulgareste, dar important era sa fie de bine si sa fie scrise cu talent, descifrarea mesajului era doar un detaliu :)).
La 12.00, dupa predarea camerelor, am programat o mica sedinta foto, bucatarasii echipati cu sorturile cele noi in fata motelului in care ne-am simtit atat de bine si in care ne-am petrecut impreuna cateva zile minunate...
Ii multumim foarte mult lui Valclaudia si fetitei ei, Nicole, pentru frumoasele cadouri trimise prin Mena, niste suporturi pentru lumanari, din origami, extrem de frumoase ele insele, pe langa frumusetea gestului. Multumim din suflet pentru gand si efort!
Era sa uit ce era mai important! Multumim, Motan, pentru vremea frumoasa! Chiar daca in aproape toata tara a plouat de a rupt, la Sighisoara a fost soare si frumos, asa cum a comandat Motanel. De asta zic, nu-i putin lucru... :))
Povestea intalnirii cu bucatarasii se incheie pentru mine aproape ciclic, cu Adina si minichefele in tren, alaturi de Cleme si Vali, cu singura deosebire ca in loc de Buni si Motan, care plecasera cu Ruxy si Dan, coleg de compartiment la intoarcere a fost Alex. Acum mi se pare ca a fost asa, ca un vis frumos (astept din moment in moment sa pocneasca din degete maestrul in hipnoza :))). La despartire am zarit si niste lacrimi ;)
Ma uit la fotografii cu drag si le impartasesc cu voi, m-am simtit cum mai bine nu se putea, multumesc, dragi prieteni!
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa! :)
P.S. Hai ca nici macar Padre nu cred ca se putea lungi mai mult :)). Apropo, bucatarasii i-au simtit lipsa... :)
, că abia aștept următoarea întălnire. Mulțumim pentru pozele minunate și mai ales pentru mini-cursul foto 
