..pornind de la intamplarea Timeei legata de oameni.
Deunazi cineva imi spunea ca o poza face cat 1000 de vorbe sau oamenii se pricep sa citeasca pe chipuri. Nu ma intrebati cine e, ca nu cunosc. O cunosc din poze... Nu mi-e prietena, nu mi-e colega de scoala..nu imi e ..nimic. O intamplare mi-a adus-o in lista de pe facebook. Stiti cum functioneaza lucrurile acolo. Am acceptat pentru ca mi-a dat niste repre precise. Eu nu detin poze personale acolo, acolo sunt bibileli de bucatarie cu care le fac pofte acelor copii dragi mie, din lista. Atat.
Cerandu-mi insistent o poza, pun una cu Mara mea...o poza de la Slanic...din care trage concluzia ca ea, fata mea este fericita, numai ca eu as avea ceva pe suflet, ceva vechi...care... si au inceput discutii pe tema asta. Si ca nu vrea sa insiste:) sa nu te ia rasul sau nervii:D
Nadajduiesc ca functionez dupa niste principii sanatoase de viata, unul din ele :,, lasa de la tine"...nu a contat ce explicatii am dat, a tinut-o una si buna. Am considerat mai sanatos sa nu mai continui discutia, dar a ramas cu ceea ce a crezut ea. De ce am scris aceste randuri? pe de o parte sa va relatez cele intamplate ( nu au nicio gravitate in sine) iar pe de alta parte sa ne dam seama daca mai era nevoie ca atunci cand cineva isi fixeaza o idee, e foarte greu sa il mai faci sa o schimbe.
Nu stiu de ce ma uimeste disponibilitatea acelor persoane de a cauta iscoditor, de a rastalmaci chestiuni care nu exista, de a aduce justificari in a sustina ideaa..
n-ar trebui. Timpul si intamplarile mi-au aratat ca nu trebuie sa am asteptari foarte mari...ca trebuie sa fiu selectiva, atenta. Acum mi-a scapat.
Oboseala mea stransa si odihna mintii ei nu s-au potrivit. Eu am abandonat.