Fără îndoială că subiectul de azi este unul delicat, mai ales când vine din partea unui bărbat. Că vă spun sincer e greu pentru un bărbat să vorbească despre femei, e greu în sensul că în general bărbaţii când vorbesc despre femei, vorbesc despre anumite părţi ale trupurilor feminine ori despre defectele lor.
Astăzi, în puţine cuvinte, am să încerc să scot în evidenţă câteva trăsături ale femeii. În primul rând, conform Scripturii, femeia a fost creată din coasta primului bărbat, Adam. Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.” Prea puţini sunt cei care nu cunosc acest verset al Scripturii. Prima femeie s-a numit Eva, adică viaţă, deoarece din ea s-a perpetuat specia umană, ea a fost cea care a dat viaţă primilor oameni fără intervenţia directă, prin punerea mâinilor divine. Timp de mii de ani până la Hristos, femeia a fost supusă bărbatului până la sclavie. Nici pe urmă situaţia nu s-a mai îmbunătăţit peste tot. Numai că prin întruparea Logosului în pântece de fecioară, Dumnezeu a recreat într-un fel anume starea dintâi a femeii, care, fiind dintr-un trup cu bărbatul, avea aceleaşi drepturi. Fecioara Maria devenit noua Eva.
Aşa cum s-a mai spus, creştineşte, se putea alege oricând o altă dată de sărbătorire a femeii, dar nu asta contează cel mai mult. Ci faptul că această zi, datorită festivismului amplificat, uită esenţialul. Printre maldărele de flori şi daruri sau cadouri, nu se regăseşte la aceeaşi scară şi partea de suflet reprezentată de femeie în lume. Tot poeziile mai vechi ori impresiile unor oameni spirituali salvează sărbătoarea de la asemănarea cu Valentine’s Day dacă nu cu Halloween.
Poate că nu ştiu eu, poate că nu ştiu unde să urmăresc, dar parcă să zic că în astfel de zile, deşi ar trebui mereu, atenţia ar putea să fie îndreptată către femeile ce sunt încă sclave, către femeile ce sunt maltratate, către acelea care se chinuie să facă un copil, către cele care se chinuie să crească un copil către acelea care sunt copii şi vor deveni femei, către cele care au dus feminitatea până adânci bătrâneţi. În spatele festivismului se află viaţa reală, viaţa femeii şi de ce nu şi a bărbaţilor, ce îşi duc crucea fără sprijin.
Nu am dorit să dau o umbră de tristeţe acestei postări prin introducerea realităţii în text. Dar, ca om şi ca preot am această opţiune. De multe ori trebuie să recunoaştem, noi bărbaţii, că femeile au fost mai curajoase. Că forţa bărbatului a fost învinsă de curajul femeii. Eu dau un exemplu biblic cunoscut. La răstignire, apostolii au fugit. La cruce au rămas doar femeile mironosiţe, au fost martore învierii. Bărbatul, Adam, a văzut primul pe Dumnezeu la creaţie. La re-creaţie, la înviere, femeia l-a văzut primul pe Hristos.
Am să ating un subiect delicat în următoarea frază. Trebuie. Femeia este cea care prin naştere dă viaţă. Multe, spre fericirea lor, dau viaţă şi îşi cresc copii cu frică şi dragoste de Dumnezeu şi oameni. Altele îşi abandonează viaţa dată fie prin părăsire directă, fie prin rea creştere, suprimând binecuvântarea primită de la Dumnezeu, pe care alte femei şi-ar fi dorit-o. Iar în sprijinul celor care nu au copii vin cu un cuvânt al Scripturii care zice că „mai bine este să nu ai copii, dar să ai bunătate, căci pomenirea bunătăţii este nemuritoare; şi Dumnezeu o ştie şi oamenii o cunosc”. Femeile care au soţi şi copii să se bucure. Cele care nu mai au soţi (din varii motive) dar au copii să se bucure de copii şi în curăţie şi dragoste să-i crească. Cele care nu au copii dar au soţi, să se bucure de împreuna vieţuire într-un trup legat prin dragoste. Femeile care nu au soţi ori copii dar şi-au păstrat sufletul neîntinat să se bucure, căci nici crucea singurătăţii nu e uşoară într-o lume tot mai şovăitoare, tot mai clevetitoare. Cele care au ales călugăria să se bucure şi să o ducă cu răbdare şi bucurie.
Închei cu un gând bun. Cred că fără femei viaţa nu ar fi avut rost. Dumnezeu a văzut asta. Indiferent de vârsta lor, la locul potrivit, femeile aduc împlinire. E foarte importat să ştim că dincolo de trup, sufletele bărbaţilor şi ale femeilor sunt la fel, merg în acelaşi loc şi au aceleaşi trăiri.
Vă urez din tot sufletul să fiţi bucuroase de starea pe care Dumnezeu v-a dat-o, aducând împlinire indiferent că sunteţi fiice, soţii, mame, bunici, colege, prietene.
