De putina vreme am “adoptat” un pisoi cu o personalitate compatibila cu a mea si , vrand-nevrand, sunt obligat sa iau decizii care il pot face fericit sau nefericit pe bietul meu motanel.
Toti cunoscutii mi-au atras atentia ca este obligatorie castrarea pentru ca motanii sunt violenti , se bat chiar si pana la moarte , isi marcheaza teritoriul( va dati seama ce ar insemna asta daca-i fac pe plac nevestei si il tin in casa!), sunt vagabonzi , fug de acasa si nu se mai intorc.
Mie mi se pare ca oamenii au un punct de vedere cel putin unilateral daca nu egoist pentru ca eu consider ca am si niste obligatii nu numai drepturi de stapan.
Sa va spun ce a patit un cioban din Franta unde este o solida traditie ca vaca cu temperament de sefa sa fie dotata cu un clopot imens dupa care se orienteaza toate vacile din turma respectiva!
Ciobanul despre care v-am vorbit avea ca sefa de turma o vaca ce dadea si o mare cantitate de lapte .Era foarte multumit de vaca sa si din dragoste pentru ea s-a gandit ca a inceput sa imbatraneasca si ar fi timpul sa-i usureze viata , sa-i ia clopotul acela urias care-i atarna de gat si sa il puna unei vaci mai tinere.
Ciobanul si-a zis ca vaca batrana o sa zburde de fericire , dar aceasta s-a suparat atat de tare incat un an de zile nu i-a mai dat nici macar un strop de lapte!
Este , dupa parerea mea , dovada ca oamenii vad altfel fericirea decat animalele! Ce parere aveti ,cei cu experienta in astfel de situatii? Motanul meu va fi fericit daca va fi castrat si cuminte sau va fi cu adevarat fericit daca va duce o viata de motan cu tot ce presupune asta si ne sperie pe noi: batai nocturne si vagabondaj?
Eu cred ca daca Misu al meu va alege sa fuga de acasa inseamna ca a gasit un loc unde va fi mai fericit decat a fost cu mine si eu pot fi multumit ca mi-am jucat cu succes rolul de Dumnezeu pentru un motan!
