Cred ca singurul ragaz când reusesc sa stau singura cu gândurile mele este când pornesc singura la un drum lung.Odata cu kilometri parcursi se deruleaza şirul gândurilor,gânduri multe mai ales în ceas aniversar când vrem nu vrem facem tot felul de analize.
Si cum perioada e destul de mare,mi-ar trebui un drum destul de lung de parcurs,habar nu aveti ce analiza amanuntita este capabila sa faca o Fecioara.
Imi place sa pornesc la drum dimineata devreme ,la început de toamna.Diminetile sunt atat de blânde,de obicei racoroase,mai putin în anul acesta când,chiar si dimineata se mai poate simti arsita zilei demult trecute.Soarele rasare lenes,parca si el istovit de efortul din ultima perioada.De obicei culorile erau superbe în rasaritul soarelui,acum însa toate sunt estompate de seceta nemiloasa.Intotdeauna ma opream sa admir spectacolul oferit de ceata care se ridica în zorii zilei,acum nu mai e nimic din acel episod grandios.
Nu-i nimic,e placut totusi,kilometri se scurg,radioul vesnicul meu partener de drum,difuzeaza muzica adecvata cu starea mea de spirit,melodii care-mi dau ragazul necesar sa las gândurile în voia lor.
Pe drum se lucreaza,totul e modificat,si-a pierdut frumusetea de odinioara,dar probabil va fi mai bine.Astept la un semafor,moment potrivit sa sorb o gura de cafea,amara ca de obicei,sa nu ma prea obisnuiesc cu gustul dulceag.Meteahna proasta as zice,sunt mult prea precauta în orice situatie.Dar,la urma urmei,nu ne indulcim viata doar cu zahar.
Gata,am scapat.De-acum soseaua este buna,nu stiu pentru cât timp,dar important e ca este bine acum,ca perioadele grele alterneaza cu unele de multumire si liniste sufleteasca.
Acum e frumos,case,gradini,multe flori,oameni mergând la treaba,unii mai îngândurati,altii mai hotarâti în ceea ce-si propusesera pentru ziua aceea.Imi place mult mai mult decat pe autostrada,îmi place sa fiu aproape de oameni,prezenta lor îmi face bine,stiu ca apartin cuiva.Chiar daca dependenta asta nu-mi face întotdeauna bine,pentru ca pot fi ranita mult prea usor.
Ar fi prea simplu si anost ca drumul vietii sa fie mereu precum o autostrada.Vrem nu vrem,ele sunt mai mereu întortocheate,cu intersectii unde avem posibilitatea de a alege calea,cu nedorite bariere dar atât de necesare,unele ne protejeaza,altele ne dau ragazul sa meditam la ce va urma,ori cu sensuri giratorii cand avem impresia ca ne plafonam.Nu lipsesc nici tunelele întunecate,dar nici sosele ce ne fac sa ajungem aproape de nori,sa fim stapanii lumii pentru o secunda macar.
Auchhhhhhh, o groapa ma readuce la cruda realitate.De cate ori nu ne poticnim pe drum,ne suparam ,cautam vinovati,pentru ca in final sa realizam ca „hopul” acela era necesar,vigilenta noastra a fost scazuta ori drumul acela trebuia ocolit.Povara aceea ivita din senin ,ne face totusi mai puternici.
O bifurcatie,instinctul îmi spune ca trebuie sa-l aleg pe cel din dreapta.O iau hotarât într-acolo.Duduia din GPS îmi spune insistent ca nu e drumul corect,ca va trebui sa reconfigurez traseul.Nu stiu de ce sunt tentata totusi sa merg pe drumul ales de mine.Un zambet îmi apare pe fata.Parca aud glasul autoritar si totusi atât de drag al mamei care de atâtea ori mi-a spus ca n-am luat decizia corecta si voi avea neplaceri.Oare cum se face ca întotdeauna în subconstientul nostru stim ca mama are dreptate,dar suntem prea tentati sa ne traim propriile experiente si pâna la urma cred ca-i corect asa.
Sigur ca cei care ne iubesc ar vrea sa ne fereasca de greutati,sa ne fie bine si usor,dar parca ar fi prea monoton.
Pâna la urma s-a dovedit a fi bun si drumul ales de mine,dau radioul la maxim,e Black cu „Wonderful life”.Chiar asa îmi este bine acum,gândul ca oameni dragi ma asteapta la capat de drum îmi da o senzatie de bine.Pe marginea drumului e un lan de floarea soarelui înca zâmbind în soare,sfidând parca seceta.Opresc,trebuie sa ma bucur putin de frumusetea si veselia lor.Poate-mi sunt dragi pentru ca iubesc si eu la fel de mult soarele.Tenul meu creol nu este deranjat de razele sale.
Drumul continua în tihna o vreme,la radio ultimele stiri îmi lasa un gust amar,dar poate pentru a îndulci impactul urmeaza Smiley si buna dispozitie revine.
Uffffff atât mi-a fost.Un nod în trafic,claxoane,nervi,înjurii printre dinti,femei trimise la cratita….ha haaaaa când unele abia asteapta sa ajunga acolo,e locul lor de relaxare,de creatie,de bine.Instantaneu mintea mea concepe un desert savuros,într-o combinatie nimicitoare de arome,nici macar gândul la caloriile ce ar fi ingerate nu ma opreste.Agitatia urbei moderne ne irita pe toti,suntem ca într-o jungla cu nervii întinsi la maxim,cu toate simturile în alerta.O evadare este tot ceea ce ne dorim.
Suna telefonul,un client cu o problema nu prea însemnata ma solicita.Asta ca sa nu uit sa ma bucur intens de scurta vacanta.
Opresc sa alimentez,zâmbesc natâng baiatului amabil peste masura,zâmbetul meu cam pierise la impactul cu tabela care afisa pretul carburantului.
Mai am o portiune de drum,la radio se difuzeaza muzica anilor '90 si iarasi gândurile mele se intorc în timp.Multe amintiri placute,dar si întamplari care-mi lasa un gust amar chiar si dupa ce a trecut atâta timp.Multe dorinte ramase în stand by,pentru unele mai este timp,altele vor ramâne doar acolo în inima mea.Doar gândul ca am avut mereu oameni dragi aproape ,la fel ca si cei care ma asteapta acum,îmi alunga tristetea.dar nu pot alunga nici gândul ca multi oameni m-au dezamagit si m-au tradat si asta doare rau.
Nu mai e mult.Oare cum ma vor gasi acum cei care ma asteapta,a trecut ceva vreme de cand nu ne-am vazut?
Imi era dor ,dar dorul de ei si gândurile multe în prag de aniversare au facut ca timpul sa treaca mult mai repede.
„A sosiiiiiit!!!!” se aude un glas copilaros si plin de veselie si zâmbetele lor îmi spulbera toata oboseala drumului.
Am sa ma bucur putin de prezenta lor si apoi am sa pornesc iarasi la drum,înca mai am multe carari de strabatut,multe decizii de luat,multe „pagini” de umplut cu gânduri……
Odata cu mâine mai trece …un an.
