Am fost mereu un singuratic, evitam sa atrag atentia si gura lumii nu m-a gasit interesant, asa ca nu stia mai nimic despre mine.
Cand au venit necazurile, putinii mei prieteni s-au dovedit a fi si mai putini dar nu m-a afectat: sunt un tip care-si cauta mereu noi preocupari.
Nu regret necazurile: m-au invatat sa am incredere doar in mine. Un singur prieten a stiut sa-mi tina secretele pentru el si l-am pierdut. Nu stiu sa-i atrag pe cei care merita si cu asta basta .
Nu-mi place sa beau mai mult de doua pahare dar am mai depasit norma ”pentru a fi in randul lumii” sau in rarele situatii cand simteam nevoia! Nimeni nu era interesat de abstinenta mea pana cand am avut o perioada cand doctorul mi-a recomandat sa nu consum alcool si am spus acest lucru unui prieten. De atunci au inceput sa curga invitatiile la un pahar si inca unul si inca unul doar-doar mi s-o face rau! Si toate invitatiile erau urmate de ”nu vrei sa sa bem un pahar ca intre prieteni?”
-Nu, ma, nu beau cu prieteni ca tine!
)
