Scriu randurile astea cu o strangere de inima, si nu ma astept ca toata lumea sa fie de acord cu ceea ce scriu aici. Nici eu nu stiu ce simt despre acest subiect stiu doar un lucru: nu suntem noi in masura sa judecam oricare ar fi situatia.
Nu am scris nici un articol pana acum dar de cateva zile tot citesc sau aud pareri despre legea din Belgia cu privire la aprobarea eutanasierii copiilor aflati in stari avansate ale bolilor incurabile. La prima vedere bineinteles ca am fost indignata, trebuie sa clarific ca nu am copii inca, dar as da ORICE sa am un micut. Citind articole pe aceasta tema si comentarii, caci normal eram curioasa sa vad ce cred ceilalti, am inceput sa imi amintesc despre un documentar in care un domn, suferind de cancer a ales sa se sinucida in mod asistat innainte de asi pierde orice control asupra organismului.Fara a intra in detalii caci fara a viziona filmul eu nu am cu sa pun in cuvinte acea suferinta, insa mi-am schimbat putin parera despre acest subiect.
Ei bine dragii mei de aici vine controversa in mintea mea. Am fost crescuta intr-o familie crestina am mers la biserica si inca merg cand ajung acasa (avem nevoie de o biserica crestina-ortodoxa unde locuiesc eu), inca imi spun o rugaciune seara innainte de culcare. Dar asta nu ma face sa nu ma gandesc ce drept am eu sa ii judec pe oamenii care nu vor sa ajunga in ultimul stadiu de degradare si suferinta. Oamenii care nu vreau sa isi traga familia prin mizeria ce se numeste CANCER.
Un alt caz a fost acel al lui Tony Nicklinson care suferea de locked-in-syndrome(atunci cand corpul este complet paralizat de multe ori in pozitii contorsionate, singura parte a corpului pe care o poti misca sunt ochii. Insa mental persoana este complet sanatoasa si agila). Iti poti inchipuii pentru o secunda sa fi blocat intr-un corp paralizat complet, fara sa poti vorbii, manca, merge la toaleta, spala sau face lucruri simple pe care noi le ignoram ca merge la o plimbare, manca o inghetata intr-o zi calduroasa de vara sau a rade la o gluma buna.Dar pe deasupra trebuind sa iti vezi familia in fiacare zi straduindu-se sa te spele, imbrace, dezbrage, sa iti dea sa mananci care de multe ori doare sau este dezgustator caci nu poti inghitii. Faci pe tine sau te doare nu poti spune nimanui. Dar cel mai greu cred ca este ca nu iti poti atinge copiii, nu le poti multumii pentru ceea ce fac pentru tine sau nu ii poti spune sotiei cat o iubesti si cat de recunoscator esti pentru sacrificiile pe care le face.
Si atunci ma gandesti ca dupa suferinta asta zilnica se instaleaza depresia si nu mai vrei sa traiesti. Urmeaza un drum lung prin tribunale pentru a cere dreptul de a muri caci legea eutanasierii in tarile unde este legala spune ca medicamentul nu poate fi administrat de altcineva, trebuie sa fie luat de persoana respectiva. Ei bine aceasta poveste nu se putea termina decat tragic. Dar ceea ce este trist esta ca daca cineva isi doreste sa moara o va face oricum, asa ca Tony s-a infometat timp de zile bune pana cand organismul sau fragil a cedat.
Eu ma intreb acum ce drept avem noi acum sa il impingem pe acest om sa isi ia viata suferind in felul asta? Dar iarasi trebuie sa spun nu poti obliga pe cineva sa iti ia viata. O alta intrebare pe care mi-am pus-o iar, a fost daca as fi in locul sotiei/sotilor celor care au ales aceasta cale...CE AS FACE? Sunt de parere ca suferinta de a pierde pe cineva drag este insuportabila dar oare avem noi dreptul sa ii cerem cuiva sa treaca prin acest calvar doar de dragul nostru, doar pentru ca noi nu vrem sa ii pierdem,inca?
Dar m-am abatut complet de la subiect...acum vorbeam despre copii si eutanasiere. Oare cum putem pune aceste doua cuvinte unul langa altul si sa nu ne doara sufletul. Sunt de acord cu tot ce s-a spus...copii nu ar putea 100% alege sau intelege ce inseamna aceasta alegere. Dar iar nu pot judeca pe nimeni care alege pentru copilul sau sa ii curme suferinta in ultimul stadiu. Stiu ca cest subiect nu este acceptat de multa lume dar nu stiu cati dintre cei care isi dau parera s-au pus in locul acelor persoane sau au trecut prin asa ceva. Desigur religia are un rol important in abordarea subiectului si poate v-oi fi acuzata ca nu cred in Dumnezeu. As vrea insa sa stiu voi ce credeti, CE ATI ALEGE???
