Postat de portiadelumina in Bucataras hai hui pe 7 Feb 2013 | 2501 vizualizari
Costel, dacă te-am pus pe gânduri, e o chestie, nu ştiu dacă bună sau rea. Dar când ai timp, scrie. Numa' să nu fie cu politică, că nu zic nimic.
Ruxy, cine te lasă să pleci, crezi că eu n-am vrut, şi n-am putut, că aşa "răi" cum sunt oamenii aici, sunt buni
Mulţumesc frumos Buni Eu vezi, mai greşesc, aşa cum am greşit cu titlul, că-mi sunt ochii scoşi pe-aci dar nu greşesc din răutate, ci pentru că ştiu că uneori e nevoie şi de zâmbete pe chipurile oamenilor.
Gaby,de regula atunci iese cel mai bine
Dia, am să schimb titlul Vezi să nu pui la avatar poza bucătăraşului şef, că apoi numai de râs om sta, pe la porţile siteului
Crezi ca ne-or tine la poarta? Si cine face audienta aici? ))))))))))
Bucatarasu-i frumos,nu ma confunda lumea cu el
Chiar zilele trecute plecand de la munca, mergeam spre casa si ma intrebam m-i se intampla sa vb k mine in gand, ma intrebam de ce oare vreau s ajut sa fiu cat mai buna cu cei din jur si nu m-i se rasp cu aceeasi moneda...dar nu toti sunt la fel
Gaby, Padre )) ... o zi frumoasa!!!!
as zice mai multe, dar sunt la ,,datorie,, nu pot sta prea mult pe aici...din pacate....cand ajung acasa, povestim mai multe
Ella, sunt răspunsuri pe care nu le aflăm decât după ce trecem prin viaţă, după ani de experienţă. Poate că la unele nu vom afla niciodată răspunsul fiindcă nu ştim unde să-l căutăm.
Zamfira, spor să ai la lucrul tău. Mintenaş plec şi eu, că multe-s treburile şi azi.
Parinte, asta cam e tema pt acasa, pt ca ar trebui sa reflectam un pic. nu la valoarea sufletului pt. ca stim ca e maxima, ci la cum sa o valorificam mai bine. ma bucur ca ati revenit in mijlocul nostru
Frumos scris si astazi ..Cat d emare am sufletul?? E greu sa raspund sincer pentru ca in diferite situatii simt altfel..Ba o data simt ca am sufletul mare si ca sunt un om bun, ba ma duc la cealalta extrema si simt ca nu sunt asa buna si nu am pic de suflet in mine..Depinde mult de conjunctura...De fel sunt in stare sa dau tot ce am mai bun chiar daca mie nu-mi ramane mai nimic, dar cateodata simt ca nu se merita..Deci e dificil sa zic cum e sufletul meu..Las pe ceilalti sa aprecieze sau sa critice, insa cel care stie mai bine cum sunt e Dumnezeu...
Frumos
Laura, acum că eşti senzaţională şi eu am rămas în urmă cu căciuliţele trebuie să-ţi dau dreptate. Să nu faci greşeala vreodată să faci evaluarea sufletului prin cele ale trupului. Valorificarea lui se face numai prin lucrarea minţii în stare de curăţie, în materializarea lui în faptele bune.
Vaaai, ce titlu.......dar de ce oare ne gandim toti numai la prostii?!?!!? Frumos articolul Parinte! Tinand cont de faptul ca omul este foarte schimbator, cred ca si sufletul este cam la fel...! Dumnezeu ne-a lasat cu sufletul curat si mare dar omul fiind cu voie libera, el stie cum isi pastreaza aceasta comoara!
Rocsi, de multe ori părerea celor din jur nu este una corectă. Zic asta fiindcă se întâmplă ca inclusiv cei dragi să aducă suferinţă. Şi asta spun din experienţa pastorală. Cine este perfect conştient de valoarea pe care o are ca om, de valoarea sufletului său, acela cu adevărat poate trece peste toate obstacolele vieţii, indiferent care sunt ele. Deci să nu ne bazăm prea mult pe părerea celorlalţi, ci să dăm crezare minţii noastre (dar nu la supărare ori deznădejde) şi sufletului.
Îţi mulţumesc frumos Mina pentru aprecieri
Ana eu nu m-am gândit că lumea se gândeşte (numai) la prostii dar azi am aflat, din comentarii.
Sufletul este viaţa din noi. El are posibilitatea de a se îmbrăca cu cele ale minţii, de a se încărca cu cele bune dar şi cu cele rele, uşurând sau îngreunând viaţa trăită pe aici. Poartă în el amprenta divinităţii şi tânjeşte după veşnicie. Mulţumesc frumos
Parinte, tare adorabil sunteti ) e cam sugestiv titlul )
Ei Laura, m-am redresat la conţinut. Plus că şi poza ţine cu mine
imi place mult articolul
Mă bucur Timi, mulţumesc frumos Eşti printre puţinii care n-a zis nimic de titlu
si de acesta data am mai invatat cete ceva
Mulţumesc MamaieElena