Postat de Mutulica in Cu de toate pe 3 Dec 2018 | 1516 vizualizari
Ma bucur ca ati trait momente unice si clar ca daca nu simti pe pielea ta e greu sa treci prin aceleasi emotii ca si voi.
Cleme , puteti merge oricand si tot veti simti o mica parte din fiorul nostru pentru ca momentul pe care am avut sansa sa il traim a fost deosebit , peste tot ce am trait vreodata , crede-ma ca inca am flashback-uri cu ce s-a intamplat acolo si imi dau lacrimile. Sunt intr-o stare stare imposibil de descris .
Am fost la Alba Iulia, inca se renova, construia....mi-a placut ce am vazut, asa in scurt timp....si te inteleg perfect, atunci cand traiesti niste emotii unice e greu sa le expui, mai bine indemni sa se viziteze asa ceva....si ca sa-ti dau un exemplu, ca eu sunt praf si pulbere de sensibila, chiar daca par ''gigi duru''...imi dau lacrimile cand aud cum bat clopotele la Putna, cand ascult melodia''treceau batalioane...." s.a.m.d
Te inteleg , eu nu sunt dur , sunt un smiorcait de mai mare rasul!
Costel, am simțit, în cuvintele tale emoția și bucuria trăirii unor momente de excepție și crede-mă, în toate zilele astea, mă gândeam ce bine ați făcut că ați decis la timp să mergeți la Alba Iulia. Am fost la Alba Iulia în urmă cu mai mulți ani, am vizitat, ne-am luat suveniruri, ne-am pozat, am simțit o mare bucurie să fiu acolo, dar cred că ceea ce contează cel mai mult este mulțimea românilor veniți de peste tot pentru un eveniment unic. Oamenii înnobilează locurile. Voi ați fost acolo, la momentul potrivit, i-ați văzut pe acești oameni și ați trăit cu ei la unison sentimente care, iată, nu țin numai de trecut, ci de starea de a fi patriot și român dornic de unire. Vă felicit, încă o dată pentru că ați fost acolo! Chiar am povestit și prietenilor de aici despre voi și despre drumul vostru entuziast la Golgota românească...
Rodi , nu trebuia , nu e vorba despre noi si oboseala noastra placuta la o varsta cand nu mai suntem tineri .
Costel, singura scuză pe care mi-o găsesc pentru că nu am acționat la timp (în fapt, de după Revoluție mi-am dorit mereu să mergem la Alba Iulia de 1 Decembrie) este aceea că mi-am dat seama, în cele din urmă, că ne-ar fi fost greu, la vârsta și starea noastră de sănătate, să rezistăm toată ziua, pe frig, în picioare și aglomerație...Dar cu gândul și cu inima, aș fi mers pe jos, de la Piatra Neamț, numai să ajung acolo...
E foarte greu in decembrie fara o sanatate si o conditie fizica bune indiferent de varsta.Sunt mult prea multe ore petrecute in frig , in vant . Noi avem buzele crapate, dar am avut norocul sa fim inca puternici .Sa ne fi vazut cum fugeam dupa baiatul Simonei, cred ca ziceai ca ori nu suntem sanatosi , ori avem o cu totul alta varsta.Scuze , nu mai pot sa scriu , Misu a adormit pe tastatura.Noapte buna!
Eu nu am avut privilegiul sa fiu acolo,in sufletul evenimentului,dar am urmarit cu interes transmisiunile.
Foarte tare m-am bucurat ca am reusit sa sarbatorim cum se cuvine un asemenea eveniment,adica cei mai multi dintre noi au stiut de ce se afla acolo,pentru ce au facut un efort atat de mare,pentru a se bucura impreuna.
Exceptiile sunt doar cele pe care le puteam si anticipa,cei care au venit din obligatie,din complezenta,ori pentru a se intarita unii pe altii.
Sincer,chiar nu credeam ca o sa reusim sa celebram atat de grandios marea unire.
Ca sute de mii de suflete vor fi unite intr-o zi atat de importanta.
Asta ne da speranta ca inca se poate,inca nu suntem pierduti.
Ma bucur pentru voi si va apreciez foarte mult.
Ce frumos ai scris, Claudia și câtă dreptate ai...!
Asa sa fie , Dia , dar sa stii ca in ce am scris eu nu este vorba despre mine si Ina.
Cunosc sentimentul . De vis . Ma bucur ca ai avut intelepciunea si ocazia sa traiesti asemenea momente . Ca ai deschis ochii mari in Alba Iulia si ai inceput sa privesti lumea
Gresesti Costele,in ceea ce ai scris chiar este vorba si despre voi,despre bucuria de a va implini o dorinta si a va incarca pozitiv