Să nu credeţi că n-am mai avut ce mânca ori că doresc să epatez postând aşa ceva, dar am mâncat în Grecia şi mi-a plăcut, cu atât mai mult cu cât se socoteşte a fi o mâncare de post, chiar dacă pe seama fructelor de mare există o întreagă tevatură cu privire la aspectul postului.
Menţionez că la greci am mâncat-o făcută de un bucătar român într-o tavernă, şi fac această menţiune pentru că originalul nu are usturoi, partea cu usturoiul fiind o cerinţă a turiştilor români întrucât la gust, cu usturoi, această supă seamănă tare mult cu ciorba de burtă.
E foarte simplu, mai ales dacă-s creveţii decongelaţi din vreme. Aceştia se spală (după decongelare) sub jet de apă şi se pun la scurs într-o sită ori pe hârtie absorbantă. Se încinge uleiul într-un vas şi se călesc creveţii până se rumenesc un pic, apoi se scot şi se lasă la scurs pe o hârtie absorbantă. În timp ce se călesc creveţii, se curăţă legumele şi se toacă. Rădăcinoasele le-am dat pe răzătoare, inclusiv cartoful. Toate acestea se călesc în uleiul în care s-au călit iniţial creveţii, stingându-se cu un pahar de vin alb, adăugându-se apă şi sare, apoi lăsându-se la fiert aproximativ 20 de minute.
După fierbere, se strecoară toate legumele şi se pasează, pasându-se şi creveţii. În supa rămasă se adaugă legumele pasate dimpreună cu creveţii (pasaţi şi ei) şi se mai dă în clocot 2-3 minute, timp în care se adaugă şi usturoiul (pisat).
Se serveşte atât fierbinte cât şi rece, cu pâine prăjită.
Poftă bună să aveţi!
p.s Scuzaţi pătrunjelul, s-a dat la fund, nedorind să fie pozat. :)))
1
pentru ornare, dar nu numai, şi pentru gust, se pot păstra câţiva creveţi căliţi
2
pentru îngroşare, în cazul că cineva doreşte supa mult mai groasă, se poate face un rântaş sau, pentru cine nu posteşte, se poate adăuga smântână.