Pentru că în postul care tocmai a trecut am găsit de două ori icre în crapii cumpărați pentru dezlegările la pește, am făcut de două ori salată de icre. Cum cea mai bună salată de icre mi se pare aceea făcută de mămica, am decis să mă informez și să o fac și eu la fel.
Care sunt deosebirile față de salata preparată după rețeta de la o fostă colegă? În rețeta de la mămica, icrele nu se pun crude în salată, ci preparate în prealabil la baie de aburi, iar apa minerală este exclusă. (Ideea că apa minerală face icrele pufoase este falsă. Prin mixare/amestec bulele de aer dispar și nu mai rămâne decât apa, care cel mult poate subția salata și nu o face pufoasă...)
Și mămica folosește gris la prepararea salatei, chiar dacă există persoane care consideră că n-ar trebui. Salata de icre fără gris mi se pare o maioneză cu icre, prea grasă. Personal, sunt cu totul de acord cu folosirea grisului, care intră în alimentația omului de la câteva luni de viață, este hrănitor, atenuează grăsimea și împiedică ”tăierea” salatei. În plus, are un gust bun și nu degeaba intră în componența delicioaselor găluște din supe și a cremelor pentru dulciurile de post. Cât despre salata de icre preparată cu pâine înmuiată, nu cred că voi încerca vreodată așa ceva. Pâinea înmuiată devine lipicioasă și gândul acesta mă face să-mi dispară orice chef de a gusta salata de icre...Dar fiecare face salata de icre așa cum îi place, iar eu voi arăta aici cum îmi place mie, cu un gust excelent!
Îmi este greu să stabilesc porțiile la acest preparat, dar voi preciza că mi-au ieșit aproximativ 800-900 grame de salată. Am socotit o porție, nu în sensul de consum/persoană, ci de preparare.
Icrele se pun într-o strecurătoare în care s-a întins în prealabil o bucată de tifon. Se spală icrele sub jetul de apă, până ce dispare orice urmă de sânge. Se lasă apoi în strecurătoare, ca să se scurgă de toată apa.
Între timp se prepară grisul. Se pune apa rece într-un vas, la foc mic și se toarnă ”în ploaie” cele 3 linguri încărcate de gris. Se amestecă întruna, până ce se îngroașă grisul și se leagă bine. Se ia vasul de pe foc și se lasă grisul să se răcească, dar se amestecă în el, din când în când, ca să se răcească mai repede și ca să să nu se formeze crustă.
Când icrele s-au scurs bine de apă, se curăță de pielițele fine și apoi se pun într-o farfurie metalică, deasupra unei crăticioare în care fierbe apa. Se amestecă în icre cu o linguriță, pentru a le întoarce pe toate fețele, până ce se înroșesc uniform, la baia de aburi.
Când toate icrele și-au schimbat culoarea, se ia vasul de pe foc și se adaugă treptat în grisul răcit. După ce au fost încorporate toate icrele, se adaugă uleiul, puțin câte puțin și se mixează, până ce salata ajunge la consistența dorită.
Se adaugă zeama de la o lămâie și la urmă, ceapa tăiată foarte fin și sare, după gust.
Se omogenizează și se ține la frigider 20-30 minute înainte de servire.
Decorați feliuțele unse cu salată de icre și apoi serviți-le. Elementele de decor nu au doar rol estetic, ci și gustativ. În plus, se asociază foarte bine cu salata de icre.
1
Spălați foarte bine icrele sub jet de apă, ca să nu mai rămână urme de sânge, iar apoi lăsați-le la scurs.
2
Scoateți cu atenție toate pielițele de la icre.
3
Pentru ca grisul să nu se adune în cocoloașe, turnați-l ”în ploaie” în apa încă rece și apoi amestecați întruna, până ce se îngroașă.
4
Preparați icrele la baia de aburi, ca să nu rămână crude, până ce se înroșesc.
5
Adăugați icrele în gris, doar după ce acesta s-a răcit.
6
Dacă icrele sunt sărate, adăugați numai puțină sare, după gust, în cazul în care nu le-ați desărat complet înainte de preparare.
7
Ceapa adăugată trebuie tăiată foarte fin, sau trebuie dată pe răzătoarea mică.
8
Adăugați treptat zeama de lămâie și ceapa, ca să puteți potrivi salata după gustul dumneavoastră.
9
Păstrați salata de icre la frigider, până ce se termină, ca să nu se deprecieze.