Reteta delicioasa de Salata a la russe
Salata a la russe, salată rusească, la origine, dar preparată, prima dată de Lucien Olivier, un chef belgian la renumitul restaurant Ermitaj din Moscova, a cunoscut numeroase transformări, de-a lungul anilor. Dacă la început, salata belgianului era un amestec de legume rare, sau sezoniere, legate printr-un sos/o maioneză specială, preparată din oțet francez, muștar și ulei de măsline din Provence, mai târziu, mai ales după penuria alimentară de după Revoluția rusă de la 1917, legumele rare au fost înlocuite cu unele  obișnuite și accesibile, iar carnea era de toate tipurile (de pui, pește, fructe de mare, cârnați...).
La noi, situația este diferită. Chiar site-ul www.fr.wikipedia.org menționează că în România și Moldova, această salată se numește "salată de boeuf" (pentru că are carne de vită), dar nu conține nicidecum: pește, ouă fierte tari, sau fructe de mare. Potrivit acestui site, românii și moldovenii, care îi percep dintotdeauna pe ruși ca pe niște invadatori, date fiind războiele și anexările din trecut, evită să denumească această salată "a la russe".
Totuși, în percepția culinară populară, la noi se face distincția între "salata de boeuf" (care are carne de vită) și "salata a la russe", care nu are carne, spre deosebire de salata originală. Ținând cont de faptul că unii adaugă în această salată orice alt tip de carne, ar avea soluția să o denumească "salată a la russe" și să nu o confunde cu cea de boeuf, care trebuie să conțină obligatoriu carne de vită.
Eu am făcut o salată a la russe fără carne, așa cum este percepția populară la noi, dar cu ouă fierte tari, ca în rețeta originală. Știu că mai nou există tendința de a desființa toate rețetele originale, în favoarea inventivității culinare, dar dacă nu am mai avea niște reguli, atunci n-am mai avea nici rețete și fiecare gospodină ar adăuga în mâncare ce-ar dori și nu ce-ar trebui. Și în felul acesta, într-o bună zi se va inventa și ciorba de sarmale, că din aceea de ardei umpluți am constatat că există deja (iar acesta a fost cel mai mare șoc culinar pe care l-am resimțit personal vreodată!).