Câteodată ţi se face dor de gustul copilăriei. Iar acel gust al copilăriei are mult de-a face cu aromele dulci de prin bucătăriile mamei, ale mătuşilor, bunicilor, ori cu coclaurile pe care le-ai luat la pas - de le-ai luat, hălăduind, mică sălbăticiune prin sufletele şi casele oamenilor mari ori simpli, dar oameni toţi.
Mie prăjitura mălai îmi aminteşte de bunici - niciodată de sânge - cu mâini noduroase, de uriaşi, de gustul laptelui proaspăt muls, călduţ, de miros şi gust de miere cu iz de flori sălbatice, de libertatea de a fi a copilăriei.
Am refăcut prăjitura asta pentru a mă bucura de senzaţiile pe care mi le aduce. I-a lipsit doar mălaiul tors mare la moară, căci pe-aici făina de mălai e chiar făină, măcinată mărunt întocmai ca făina albă pentru pâine, lucru care schimbă mult densitatea şi consistenţa prăjiturii. Aş îndrăzni să spun că îi schimbă chiar şi gustul puţin. Însă una peste alta, prăjitura rămâne o bucurie.
Mai multe pe: http://klausburger.blogspot.de/2015/11/prajitura-de-malai-facuta-la-masina-de.html
1
Dacă o faci cu mălai românesc, măcinat mai mare, fie şi grisat, pune doar 200 de grame de făină de mălai pentru că absoarbe mai multă umiditate din prăjitură şi îţi va ieşi o cocă prea aspră.