Când eram mică, la noi în oraș erau de vânzare în brutării niște pâini împletite, alungite și subțiate la capete, rumene și frumoase, presărate cu mac. La noi li se zicea ”coilici”. Nu știu dacă era o specialitate de brutărie a locului, sau dacă numele său era un regionalism, pentru că nu-l găsesc în dicționar. Dar îmi amintesc că-mi plăceau foarte mult, pentru că mi se păreau puțin dulcege și adeseori, când mă trimiteau părinții să cumpăr pâine mă întorceam acasă cu această specialitate, motivând că nu era altceva. Nu cred că era o minciună, ca să cumpăr pâinea care-mi plăcea mie, dar pe care părinții nu prea o agreau, pentru că nu se felia frumos, se rupea în bucățile împletite și în plus avea acel gust dulceag care lor nu le era pe plac. Am rămas cu aceste amintiri în gând, până ce am văzut pe net ceva asemănător și astfel m-am hotărât să fac și eu așa ceva, ”în căutarea timpului pierdut”. Am aflat că li se spune ”pâini (împletite) în 3 corzi” și am păstrat aici această denumire. Am folosit puțină drojdie, pentru că nu voiam să crească foarte mult și să-și modifice forma.
Din ingredientele de mai jos am făcut două pâini împletite, mai mici.
Făina cernută se pune în vasul pentru frământat și se face în mijlocul ei o adâncitură în care se pun: drojdia mărunțită, oul și zahărul. Sarea se presară pe făina care se află de jur împrejurul adânciturii, ca să nu intre în contact direct cu drojdia și să o dezactiveze.
Se adaugă lapte cald, puțin câte puțin și se amestecă mai întâi ingredientele din mijlocul vasului, până ce se dizolvă atât zahărul, cât și drojdia. Apoi se adaugă treptat tot laptele, încorporându-se simultan făina.
După ce s-a încorporat toată făina, se adaugă uleiul de floarea soarelui și aluatul se mai frământă puțin, până ce devine elastic și nelipicios. Atunci se acoperă cu un șervet curat și se dă la căldură, într-un loc ferit de curenții de aer rece.
După aproximativ 30-35 de minute, când aluatul și-a dublat volumul, se răstoarnă pe planșeta înfăinată și se mai frământă puțin, pentru eliberarea bulelor de aer.
Când aluatul devine ferm, se împarte în două bucăți similare. Se ia o bucată de aluat și se împarte în trei părți egale, din care se fac șuvițe (”corzi”), mai groase la mijloc și subțiate la capete.
Se pun două șuvițe din acestea în formă de X și deasupra lor, perpendicular se pune și cea de-a treia șuviță (se poate vedea clar în pozele atașate). Se împletesc capetele, așa cum se împletesc codițele fetițelor și apoi se pune pâinea în tava de copt.
Se procedează la fel și cu cea de-a doua bucată de aluat, după care se ung cu ou și se presară deasupra susan, sau mac.
Se dă tava cu pâinițele la cuptor, la foc mediu, până ce se rumenesc frumos.
1
Pentru ca aluatul să crească frumos și repede, făina trebuie să fie la temperatura camerei, drojdia trebuie să fie proaspătă, iar laptele trebuie să fie cald.
2
Sarea nu trebuie să intre în contact direct cu drojdia, ca să n-o dezactiveze.
3
Respectați cantitatea de drojdie, pentru că dacă o veți suplimenta, aluatul ar putea crește prea mult și pâinea și-ar putea modifica forma.
4
Folosiți lapte cald, nu fierbinte, ca să nu opăriți aluatul.
5
Aluatul de pâine nu trebuie frământat mult timp, pentru că nu conține ingrediente care să-l îngreuneze, precum cozonacul.
6
Lăsați aluatul la dospit într-un loc călduros, acoperit cu un șervet curat de bumbac.
7
Întindeți frumos șuvițele (corzile) ca să fie netede la suprafață, iar pâinea să aibă un aspect frumos.
8
După ce împletiți ambele pâini, nu este necesar să le mai lăsați să crească (deși veți observa că prima pâine împletită crește puțin, cât timp o împletiți pe a doua).
9
În cazul în care cuptorul nu coace uniform, puteți întoarce tava, după ce au crescut pâinile, pentru ca amândouă să fie frumos rumenite.