Am văzut de curând pe net o poză cu o pâine împletită și aceasta a avut efectul madlenei din romanul lui Proust. Imediat mi-am amintit de vremea copilăriei, de același fel de pâine pe care l-am mâncat la bunica mea paternă și pe care ea o numea ”pâine boierească”. În tinerețea ei, bunica a fost bucătăreasă la un conac boieresc și nu întâmplător, căci avea un mare talent în bucătărie. Copii fiind, după ce am savurat și cu ochii pâinea făcută de bunica, am întrebat-o de ce îi zice ”boierească”, iar ea ne-a explicat că acea pâine nu este ca pentru oamenii simpli, cu: făină, apă, sare și drojdie. Pâinea boierească era făcută cu ou, unt, lapte și puțin zahăr, să fie dulceagă și gustoasă, căci boierii aveau pretenții și gusturi rafinate. Nu ne-a spus rețeta cu de-amănuntul, doar aceste ingrediente, diferite față de cele pentru pâinea cea de toate zilele, dar cum fac adeseori pâine în casă, mi-am dat seama cam ce ar mai trebui și am dozat foarte bine cantitățile. Nu știam cum era împletită, dar după ce am văzut-o de curând pe net, mi-am dat seama, așa că acum am făcut pâinea boierească a bunicii. De fapt, ținând minte ingredientele pomenite de bunica atunci, eu oricum frământ întotdeauna pâinea cu lapte și o mai îmbunătățesc cu un ou și puțin zahăr. Acum am pus unt pentru prima dată și afirm că merită...
Am pregătit pâinea aceasta pentru revelion, așadar este o ”rețetă festivă de iarnă”.
Făina se cerne și se pune în vasul de frământat. Se face o adâncitură în mijlocul ei și acolo se pun: drojdia mărunțită, oul, zahărul și untul tăiat feliuțe. Sarea se presară pe făină, de jur împrejurul adânciturii, pentru a nu intra în contact direct cu drojdia.
Se toarnă în mijlocul vasului puțin lapte cald, și se amestecă îngredientele, până ce se dizolvă zahărul, drojdia și untul. Apoi se adaugă treptat lapte cald și se încorporează toată făina, până ce aluatul devine elastic și nelipicios. Se mai frământă puțin (cam 4-5 minute) după care se acoperă aluatul cu un șervet curat de bumbac și se dă vasul la căldură, într-un loc ferit de curenții de aer.
Când aluatul și-a dublat volumul, se răstoarnă pe planșeta înfăinată, se mai frământă puțin pentru eliberarea bulelor de aer acumulate, după care se împarte în patru bucăți egale.
Din cele trei bucăți de aluat se fac trei șuvițe care se împletesc în trei (precum codițele la fetițe) se sigilează în ambele capete și se pune împletitura de aluat în tava unsă cu ulei, sau prevăzută cu hârtie de copt. Se acoperă cu șervetul și se lasă în așteptare, până ce se lucrează și cea de-a patra bucată de aluat.
Din cea de-a patra bucată de aluat se fac trei șuvițe mai subțiri decât primele, se împletesc tot în trei și se pune pe mijlocul împletiturii din aluat care a fost pusă deja în tava de copt. Se întind capetele împletiturii mici și se ascund sub capetele împletiturii de dedesubt. Se acoperă pâinea cu șervetul și se lasă să crească până ce ajunge la marginea de sus a tăvii. Atunci se unge cu un gălbenuș de ou subțiat cu o linguriță de lapte, după care se decorează cu mac și susan.
Se dă pâinea la cuptor, la foc mediu, până ce se coace și se rumenește frumos, de jur împrejur.
1
Pentru ca aluatul să crească frumos și repede, drojdia trebuie să fie proaspătă, făina și oul trebuie să fie la temperatura camerei, iar laptele trebuie să fie cald, nu fierbinte, pentru a nu-l opări.
2
Nu este necesar să frământați mult timp aluatul, ca pe acela pentru cozonac.
3
Lăsați aluatul să dospească la căldură, într-un loc ferit de curenții de aer rece.
4
Sigilați bine împletiturile la capete, ca să nu se desprindă atunci când vor crește.
5
Nu ungeți pâinea cu gălbenuș, decât după ce a crescut în tavă.
6
Amestecați gălbenușul (la temperatura camerei!) cu o linguriță de lapte cald, pentru a-l face mai ușor de întins pe pâine.
7
Coaceți pâinea la temperatură medie și dacă este cazul, rotiți tava în cuptor, ca să se rumenească frumos și uniform pe toată suprafața.